Frumos, muzică de suflet pentru cei în care mai bate în piept o inimă de român...

Treceți batalioane ROMANE  ,  Carpatii

Vasile Seicaru

 Mai țineți minte nunțile în care alaiul trecea pe jos prin tot satul? Acordeonul cânta, porțile se deschideau, iar oamenii ieșeau să-i vadă și să le ureze mirilor viață lungă împreună. Nu existau decoruri luxoase, dar exista bucurie adevărată, împărtășită cu rudele, vecinii și aproape întreaga uliță. Mireasa și mirele mergeau spre noua lor viață însoțiți nu doar de muzică, ci de dragostea unei comunități întregi.

 Din toamnă grea | Versuri: Felicia Feldiorean 

Muzica si video Benciu Ioan Emanuel 

 Afara ploua si e frig dar noi sa avem o zi frumoasa !❤️❤️

 Pere coapte cu miere și nucă.

Ingrediente:

4 pere coapte, dar ferme

4 linguri de miere

80 g nucă mărunțită

1 linguriță scorțișoară

20 g unt

1 linguriță zeamă de lămâie

opțional: puțină vanilie

Mod de preparare: Spală perele, taie-le în jumătăți și îndepărtează cu grijă cotorul. Așază-le într-o tavă cu partea tăiată în sus și stropește-le cu puțină zeamă de lămâie.

Pune în mijlocul fiecărei jumătăți nucă mărunțită, puțin unt și scorțișoară. Adaugă deasupra mierea și introdu tava în cuptorul preîncălzit la 180°C pentru aproximativ 25–30 de minute, până când perele devin moi și frumos rumenite.

La final, mai poți adăuga puțină miere și nucă deasupra. Se servesc calde sau reci. Sunt aromate, fragede și perfecte pentru zilele de toamnă. 🍐🍯

Poftă bună! ❤️

Peru

 

Edinburg

 

 🔥 Omul poate avea multe și totuși să trăiască mereu cu sentimentul că îi lipsește ceva. Se uită la viața altuia, la familia lui, la succesul lui, la liniștea lui și începe să-și judece propria existență. „De ce el și nu eu?” „De ce eu am primit mai puțin?” Și fără să observe, comparația transformă binecuvântarea în nemulțumire.

🕯️ Aici sufletul se rănește singur. Nu pentru că ar fi greșit să-și dorească binele, ci pentru că începe să trăiască într-o viață care nu-i aparține. Nu mai vede ce are, pentru că privește mereu spre ceea ce are altul. Și încet, recunoștința moare.

🌿 Vindecarea începe când omul încetează să-și măsoare valoarea cu viața celuilalt. Dumnezeu nu lucrează în serie. Fiecare om are un drum, o măsură, o încercare și un dar. Uneori pacea nu vine atunci când primești mai mult, ci când încetezi să disprețuiești ceea ce ai primit deja.

#MaicaSiluana

 "Actorul doreşte să-i ofere bucurii de viaţă şi publicul doreşte să primească. E o nevoie a cărei imensă dulceaţa nu poate fi descrisă în cuvinte… e o putere inexprimabilă care îl face pe licurici să lumineze. La asta n-aş renunţa niciodată."

La mulți ani, Catrinel Dumitrescu! 🌟 Actriță de teatru și film.

Născută: 11 octombrie 1956 la Brăila.

 O alta poezie scrisă în acel an greu, 2020, inspirata de o fotografie făcută de domnul Liviu Chirică 

Suflet de mamă 

 Întind spre Tine, Doamne, flori de câmp

 Ce le-am cules în astă dimineață, 

 După ce-o rugă-am spus, cum fac de-o viață, 

 Chiar de am trupul gârbovit de timp. 

  

 Întind spre tine flori, dar prin zăbrele, 

 Că nu mai pot în Casa-Ți să ajung. 

 Prin marea cea de oameni nu străpung, 

 Dar ruga toată-a mea o pun în ele. 

  

 În inimă mi-s răni ce sângerează: 

 Mă-ncearcă-amarnic, de copii, un dor... 

 De n-o mai fi să-i văd pân-o să mor, 

 Te rog să-i ai pe toți ai mei în pază! 

  

 Prin lume călători, să-și fac-un rost, 

 Au tot plecat în anii ce trecură... 

 Și au uitat de cuminecătură, 

 De rugăciuni, mătănii și de post. 

  

 Cred c-au uitat și de a lor măicuță 

 Că nu mi-au dat de știre niciodat', 

 Dar de la unii oameni am aflat 

 Că-s bine și că sunt iar bunicuță. 

  

 Îi Iartă, Doamne, 'i binecuvântează 

 Să fie sănătoși și mulțumiți, 

 Prin lumea asta mare, fericiți, 

 Că dorul meu de mamă îi veghează! 

Maria Simion, oct, 2020

foto: Liviu Chirica

Olga Tudorache Neuitare 🙏🏻

 

 11 octombrie - Ziua Europeană a Părinților!  

La mulți ani, tuturor părinților!

Repetabila povară 

         de Adrian Păunescu

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând

Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând

Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,

Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc

De atâţia copii şi de-atât nenoroc

Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,

Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,

Care ştiu dureros ce e suta de lei.

De sunt tineri sau nu, după actele lor,

Nu contează deloc, ei albiră de dor

Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,

Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!.

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,

Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.

Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni

Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni

Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,

Dacă nu au murit trişti în casele lor..

Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,

Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,

Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.

Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii

Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns

Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.

Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?

Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,.

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,

Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,

Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi

Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,

Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi

Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,

Cine are părinţi are încă trecut.

Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,

Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.

Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,

Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.

Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,

Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,

Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,

Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.

Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,

Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?

Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa

Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga..

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus

Pe conştiinţă povara acestui apus

Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,

Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.

Iar când vom începe şi noi a simţi

Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,

Şi abia într-un trist şi departe târziu,

Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,

Vom pricepe de ce fiii uită curând,

Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,

Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,

Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,

Deşi lumea în care părinţi am ajuns

De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

     

Dumnezeu să-i odihnească în Împărăția Sa, pe cei plecați la cer!

 Învăţăm zilnic cum să numărăm secundele, minutele, orele, zilele, anii, dar nimeni nu ne explică exact cât valorează o clipă."

Bună dimineața  dragii mei ❤️

Dacă tot e astăzi "Ziua Internațională a Fetelor" ....😍😍😍

La mulți ani  noua ⚘️

O duminica binecuvântată 🥰

Din toamna grea

Felicia Feldiorean 

Frunze pe drum

Necate-n fum

Frunze sub pom

Și nici un om.

Zile pustii

Și cenușii

Oameni mai triști 

Mulți anticristi..

Doar nedreptăți 

Nu mai sunt cărți 

Ne jeluim

Nu mai trăim.

Scara la cer

Îngeri ce pier

Tristețe grea

Lume mai rea.

Toamna în noi

Copaci mai goi

Ruga spre cer

Lacrimi și ger.

Tot încercam 

Să mai răbdăm

Și ne rugăm 

Și nu cedăm.

Ii este greu 

Lui Dumnezeu 

Să ne mai dea 

Un colț de stea!

Ca să trăim

Ca să iubim

Încă o toamnă 

Vii sa mai fim!

10 octombrie 2026

La mulți ani -Catrinel Dumitrescu !

 

 Multumim frumos că ne -ati găzduit  si pornim pe jos  către infinit.....minunate versurile scrise de  sora mea Felicia Feldiorean    si cântate de Florin Camen

 #InMemoriamNicuVladimir🥲

Nicu Vladimir(8 decembrie 1950-10 octombrie 1995)

 10 OCTOMBRIE – LAURA STOICA, O VOCE CARE NU VA FI UITATĂ 🕊️

Pe 10 octombrie 1967, la Alba Iulia, se năștea Adriana Laurenția Stoica, artista pe care România întreagă avea să o cunoască și să o iubească drept Laura Stoica.

Cu o voce puternică, o personalitate aparte și o energie care cucerea scena, Laura a devenit una dintre cele mai importante voci feminine ale rockului românesc. În 1990, Festivalul de la Mamaia i-a adus consacrarea, iar anii care au urmat au transformat-o într-un nume de referință al muzicii noastre. A fost cântăreață, compozitoare și actriță, o artistă care și-a urmat drumul cu pasiune și curaj.

Dar povestea ei s-a frânt mult prea devreme…

În seara de 9 martie 2006, Laura Stoica se întorcea de la un concert susținut la Urziceni, alături de logodnicul ei, Cristian Mărgescu, baterist în trupa sa. Pe șoseaua București–Urziceni, în apropiere de localitatea Sinești, mașina în care se aflau a fost implicată într-un accident rutier devastator, în urma căruia amândoi și-au pierdut viața.

Avea doar 38 de ani. Cu puțin timp înainte, Laura anunțase cu emoție că urma să devină mamă. Trăia o perioadă în care iubirea și speranța păreau să-i deschidă un nou capitol de viață. Într-o singură seară, toate acele visuri au fost curmate.

Au rămas cântecele, imaginile, vocea inconfundabilă și amintirea unei femei care a dăruit publicului nu doar talent, ci și multă forță sufletească.

Astăzi, de ziua nașterii sale, ne amintim de Laura Stoica cu emoție și recunoștință. Unele voci nu se sting odată cu omul care le-a purtat. Ele rămân în sufletele celor care le-au ascultat și le-au iubit.

Laura Stoica – o stea a muzicii românești, pe care timpul nu o poate șterge din amintire. ❤️

#DorDePridvor #LauraStoica #MuzicaRomaneasca

 ULTIMA FRUNZĂ 

🍂 TOAMNA, îmbrăcată-n aur și cu părul său roșcat,

   A trecut pe lângă mine, m-a privit și a plecat. 

   Avea ochii plini de ploaie, și un zâmbet dulce-amar,

   Iar la gât purta o salbă, cu pietre de chihlimbar. 

   Îi cădeau din geantă frunze... una, două, sute, mii,

   Roșii, galbene, pestrițe, frunze verzi și ruginii. 

   Am privit-o cu mirare și-am strigat în urma sa, 

   - Vă cad frunzele din geantă! Însă ei nu îi păsa. 

   "Ce nechibzuită-i toamna!" M-am gândit în sinea mea,

   "Își aruncă-n vânt averea, bucură-se, cine-o vrea!" 

   - E bogată, își permite! Am zis eu printre suspine,

   Fără să observ că TOAMNA, era la un pas de mine. 

   Dânsa m-a luat de mână și a pus o frunză-n ea.

   - Ține minte, frunza asta-i ultima din geanta mea. 

   Dup-o clipă de tăcere, TOAMNA a adăugat:

  - Nu-i bogat cel care are, cel ce dă - este bogat.

✍ Elena Baciu-Mihailov

O sambata frumoasa dragii  mei❤️❤️❤️

Timpul trece şi-n zbor zilele trec, una câte una,

   Dar anotimpurile revin întotdeauna....

                ~ Goethe~

În fiecare zi, mulțumește-i lui Dumnezeu că ți-a dat nu ceea ce vrei, ci doar ceea ce ai nevoie. 

 Bună dimineața dragii mei  dragi ❤️

Sănătate, bucurii și spor în toate să avem ❤️

10 Octombrie - Ziua Mondială a Sănătății Mintale.

Sănătatea mintală joacă un rol important în modul în care ne confruntam cu stresul, în modul în care nu relaționăm cu ceilalți și în deciziile pe care le luăm în viața noastră de zi cu zi.

Aveți grijă de sănătatea voastră mintală.

Problemele de sănătate mintală nu definesc cine ești. Sunt ceva ce experimentezi. Mergi în ploaie și simți ploaia, dar, important, NU SUNTEȚI PLOAIA.” 

            ~Matt Haig~

De tine azi depinde să începi să faci alegeri sănătoase. Nu alegeri care sunt doar sănătoase pentru corpul tău, ci sănătoase pentru mintea ta.

        ~Steve Maraboli~

Nu-ți lăsa mintea să-ți hărțuiască corpul să creadă că trebuie să poarte povara grijilor sale.

            ~Astrid Alauda~

 Astăzi, 9 octombrie, sărbătorim Ziua Mondială a Poștei, un moment perfect pentru a ne aminti de magia corespondenței tradiționale și de infrastructura care a conectat lumea cu mult înainte de apariția internetului.

📜 Această dată nu a fost aleasă întâmplător. Ea marchează aniversarea înființării Uniunii Poștale Universale (UPU) în anul 1874, la Berna, în Elveția. Acel tratat istoric a fost momentul în care granițele nu au mai reprezentat un obstacol, permițând ca un gând bun, o veste importantă sau un document vital să poată călători liber și standardizat dintr-un colț în altul al globului.

Deși tehnologia a evoluat fulminant, rețeaua poștală rămâne coloana vertebrală a logisticii globale:

✉️ Conexiunea autentică: Nimic nu se compară cu efortul cuiva de a alege o carte poștală, de a scrie de mână un mesaj, de a lipi un timbru și de a o expedia. Este o formă de atenție pe care un simplu SMS nu o poate egala;

✉️ Motorul e-commerce-ului: Cumpărăturile online de astăzi ar fi imposibile fără rețelele poștale și de curierat uriașe care procesează miliarde de colete anual;

✉️ Eroii nevăzuți: Astăzi este și despre milioanele de lucrători poștali din întreaga lume care, indiferent de vreme, se asigură că pachetele și veștile ajung la destinație.

Dincolo de timbre, ștampile și distanțe, poșta va rămâne mereu puntea care apropie suflete. La mulți ani tuturor celor care încă mai transformă așteptarea la cutia poștală într-o bucurie! 📬