.jpg)
Dragi copii... V-aţi gândit vreodată ce s-ar întâmpla dacă Moş Crăciun s-ar hotărî într-o iarnă să-şi închidă toate atelierele, să-şi trimită renii la păscut, iar spiriduşilor să le spună să meargă afară să se joace între ei... cu bulgări de zăpadă? Apoi, Moş Crăciun şi draga sa soţie, Crăciuniţa, să spună că vor să stea pe fotolii, cu picioarele pe scăunele, lângă şemineu, să bea câte o cană cu lapte (sau cu vin fiert!) şi să ronţăie prăjiturele. Eeeei.... dacă s-ar întâmpla asta, ar însemna că un vis urât ar mânca toată bucuria voastră, a copiilor. Nu ar mai fi Pom de Crăciun, nu aţi mai primi daruri, poate nu aţi mai merge nici cu colindul... Gândiţi-vă că au fost vremuri când Moş Crăciun nu exista! Deci, nici toată bucuria aceasta de sfârşit de an nu exista în lumea copilăriei. Aşa că în această Ediţie Specială dedicată frumoaselor Sărbători de iarnă veţi afla cum a apărut Moş Crăciun, cum s-a născut ideea scrisorilor către Moş Crăciun, când a ajuns el pe plaiurile mioritice şi cum a devenit el, Moşul, cel mai iubit personaj din lume.
“Era Ajunul de Crăciun, când nimeni nu mişca în casă,/ Nici măcar un şoarece./ Ciorapii erau atârnaţi cu grijă lângă coş,/ Cu speranţa că Moşul va veni curând.// Copiii erau cu toţii cuibăriţi în paturile lor,/ În timp ce vise cu fructe zaharisite li se învârteau în minte;/ Iar mama în cămaşă de noapte, şi eu – cu scufie pe cap,/ Tocmai ne pregăteam pentru o noapte lungă de somn.// Când, afară, pe pajişte, se făcu aşa un zgomot,/ Că am sărit din pat să văd ce se întâmplă./ Am fugit ca un fulger spre fereastră,/ Să deschid obloanele.// Luna, pe sânul zăpezii proaspăt căzute,/ Lumina ca ziua, totul, sub ea./ Şi ce le fu dat să vadă ochilor mei uluiţi?/O sanie micuţă, cu opt reni micuţi,/ Cu un mic bătrân, atât de vioi şi rapid,/ Că am ştiut pe dată că trebuie să fie Moşul.// Mai iute ca şoimii veniseră,/ Iar el fluiera şi ţipa, şi îi chema pe nume:/ “Stai, Iuţilă! Stai, Ţopăilă! Stai, Cabrilă şi Vulpilă!/ Pe loc, Cometă! Pe loc, Iubăreţ!/ Pe loc, Spumilă şi Fulgerilă!/ Deasupra intrării, deasupra zidului!
Acum, la o parte, la o parte, la o parte cu toţii! (...)” Restul acestei minunate poezii îl veţi citi în Ediţia Specială de Crăciun. Această poezie este dezlegarea întrebării “Cum a apărut Moş Crăciun?”.
Colinde pe versuri de Adrian Păunescu
Alături de Ediţia Specială, în care veţi regăsi şi colinde inedite, şi ilustraţii frumoase, şi poveşti nemaicitite, să ştiţi să veţi primi şi cadoul pentru oamenii mari: CD-ul Cenaclul Flacăra “Colindul gutuii din geam”. O prea frumoasă îngemănare a versurilor poetului Adrian Păunescu şi a muzicii şi vocilor Tatianei Stepa, a lui Nica Zaharia, a maestrului Tudor Gheorghe, a îndrăgitului Ştefan Hruşcă şi multe, multe alte voci cunoscute. “Colindul gutuii din geam”, “Noaptea de-a fi om”, “De-a copilăria”, “Colindul mâinilor truditoare”, “Colindul celui fără de ţară”, “Ninsoarea de adio”, “Noapte de metal în Bucureşti”, “Gând de iarnă”, “O, brad frumos”, “Sfântă noapte de Crăciun”, “Apus de soare”, “În aşteptarea lui Moş Crăciun”, “Colind (“Ana către Moş Crăciun”), “Ding, dang, ding”. Un album de colecţie, un album de colinde cum nu aţi mai auzit. Dragi copii! Moş Crăciun există! Şi când veţi auzi “Hohoho...!” să închideţi ochii şi să vă prefaceţi că dormiţi.
Crăciun Fericit!
Sursa:
http://www.jurnalul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu