.jpg)
Asculta mai multe audio folk
Ar fi împlinit astăzi, 21 aprilie 47 de ani, dar viaţa a fost mult prea crudă cu ea. Tatiana Stepa a plecat dincolo de lumea pământeană anul trecut dar ne-a lăsat ai săi “copaci fără pădure” sau şi mai celebra “galbenă gutuie”. Dramtismul cântecelor sale nu poate fi uitat. Lacrimile care curg în suflet ascultând durerea exprimată pe portativ şi corzile sensibile ale chitării sunt inevitabile. Tatiana Stepa s-a născut pentru a naşte vibraţii, poezie, cântec, muzică. Viaţa i-a fost muzica şi datorită muzicii şi-a înfruntat de multe ori Destinul. Trăieşte fiecare vers iar fiecare melodie pe care a interpretat-o o descrie ca fiind cea mai pură emoţie… Tatiana Stepa e unul (şi nu greşim să vorbim la prezent!) din Artiştii care şi-a apăsat amprenta în istoria muzicii româneşti. A Folkului! N-ai cum s-o uiţi. Ar însemna să nu recunoşti multe din piesele pe care le cauţi pentru că-ţi stârnesc fiorii unor amintiri pe care niciodată n-ai să le stingi.
Catalin Stepa - Mor actorii
Vine o vreme, o singurǎ datǎ în rǎstimpul unei vieţi, când sufletul este coplesit, în toatǎ mǎreţia lui astralǎ, de definiţia literarǎ a unui singur cuvânt: ETERNITATE... Pentru cǎ, privindu-ne ochii în oglinda necuvântǎtoare a apei, trebuie sǎ avem curajul de a recunoaşte cǎ VIAŢA, înaintea tuturor metaforelor în care este aşezatǎ, e o Tainǎ, iar Taina nu e altceva decât miezul unui vers, care participǎ la sporirea muzicii sale interioare prin tǎcerea sa în faţa Creaţiei Universului, o tǎcere superioarǎ asemuitǎ bǎtǎilor uşoare de aripǎ a îngerilor Luminii…
Aş căuta definiţia cea mai profundǎ a cuvântului „VIAŢA” în Lacrimǎ. Dar nu în oricare lacrimǎ. Doar în aceea a Christos-ului ucis pe Cruce în numele neiubirii. Şi aş suferi împreunǎ cu El pentru rǎmǎşiţa de poveste dintre un mereu aproape concret, real, viu şi un mereu departe abstract şi plin de necunoscut, care se confundǎ un timp pânǎ la identificare şi se aştern ambii, apoi, cu trupurile devenite cenuşǎ stinsǎ, în faţa dumnezeirii într-un timp fǎrǎ graniţe precise şi fǎrǎ substanţǎ, unde acest parcurs al omului se va fi scoborât, deja, încet, în eternitatea, a cǎrui rǎsǎrit veşnic şi sacral L-a nǎscut pe Dumnezeu-Fiul prin vrerea lui Dumnezeu-Tatǎl. Sǎ ne închinǎm, aşadar, acestui rǎsǎrit plenar al nǎdejdii, cu toate limitele şi nelimitele fiinţei noastre de pǎmânt şi de apǎ la un loc şi sǎ considerǎm cǎ sacrificiul de sine în numele suprem al iubirii este cel in faţa cǎruia se inchinǎ şi Fiul dumnezeesc, cu toatǎ rǎstignirea Sa orânduitǎ, în strigǎtul ultim al deznǎdejdii: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai pǎrǎsit?!...”.
Despre TATIANA STEPA ar trebui sǎ se glǎsuiascǎ ACUM în cea mai necuvântǎtoare limbǎ a pǎmântului - limba copacilor cu crengile bǎtând obrazul copiilor sǎraci şi graiul iubirii unor inimi crescute la focul sfâşietor al durerilor amare. Prin muzicǎ, TATIANA STEPA şi-a adâncit povestea trecerii sale pǎmânteşti prin sacralitatea singularǎ a versului şi a spart în mii de bucǎţi oglinda iernii unor suflete, care uitǎ, secundǎ de secundǎ, cǎ, într-o zi, neştiutǎ de nimeni, pǎdurea cu braţele întinse spre cer îşi va pierde definitiv puterea de a privi in ochi Lumina şi va deveni, nimic altceva, decât scrum şi uitare...
Astǎzi, sǎ stǎm o clipǎ şi sǎ ne întrebǎm sufletul, dacǎ mai poate sui. Dinspre întuneric şi prǎpastie cǎtre Lumina, bineînţeles. Sǎ ne gândim cǎ ţipǎtul VIETII pentru TATIANA STEPA a fost sfâşiat vremelnic şi pentru totdeauna de ghearele morţii hulpave de duh sfânt şi de orice. Strigǎtul nostru interior e unul de lebǎdǎ mutǎ cǎtre o lume ancestral surdǎ, cǎtre un Univers care îi deschide acum porţile şi o aşazǎ acolo, unde vom locui, într-o anume clipǎ a acestei sfinte treceri, cu toţii, fǎcând-o sǎ nu mai fie pentru noi, aşa cum a fost o bucatǎ mult prea scurtǎ de timp, sprijinitǎ cu coatele de geam la cǎpǎtâiul gutuilor copilǎriei, care îngheţa orice putere a crivǎţului hǎmesit din iarna ce pǎrea nesfârşitǎ…
Sufletul trǎieşte în orice anotimp. Sufletul POEZIEI, s-a mai însingurat, iatǎ, cu încǎ un anotimp… Sǎ ne aducem aminte cǎ, aidoma copacilor deloc veşnici, cu viaţa scrijelitǎ în lutul crǎpat de vreme al amintirii, lumea nu este decât Marele Poem nedescifrat, încǎ, al Creatorului sǎu neştiut, care ţine în Taina Sa nepatrunsǎ închis unicul şi, de cele mai multe ori, prea tristul nostru destin pamântesc…
Magdalena ALBU
7 august 2009
---------------------------
* Tatiana STEPA, (21 apr 1963 - 07 aug 2009), celebră cântăreaţă română de folk originară din Lupeni, judeţul Hunedoara. S-a lansat în septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraş, la Cenaclul Flacăra, condus de poetul Adrian Păunescu, cu cântecul intitulat „Şi-am să-mi fac o doină". A fost componentă permanentă a cenaclului până interzicerea acesuia (şi a cântăreţei deasemenea) în anul 1985. Dupâ această dată a lucrat timp de 10 ani în mina Lupeni, apoi, ca tehnoredactor de carte, la Bucureşti. După revoluţie a început din nou să aibă apariţii pe scenă şi la televiziune. În 1992 la reluarea Cenaclului Flacăra sub titlul „Totuşi iubirea” a devenit din nou membru activ al acestuia, participând la peste 2000 de spectacole. La un concert aniversar la Galaţi, ţinut pe un stadion, a avut o audienţă maximă de peste 50.000 de spectatori. Din anul 1996 şi până în prezent, cântăreţa a susţinut nenumărate spectacole pe majoritatea scenelor marilor oraşe din România, Bulgaria, Franţa, Germania, Italia şi Republica Moldova. A compus muzică atât pe versuri proprii, cât şi pe ale unor poeţi din literatura universală şi română precum: Adrian Păunescu, Elena Farago, Lucian Blaga, Federico García Lorca, Serghei Esenin...
Discografie: două albume şi un dublu album („Copaci fără pădure", CD aniversar lansat cu ocazia împliniri a 25 de ani de carieră). A participat şi la realizarea mai multor albume comune de muzică folk. A participat frecvent la evenimente majore de muzică folk, printre care festivalul Om Bun, Folk You, Sighişioara şi Folkfest. A fost foarte iubită de public.
(G.Roca, Agero)
Dumnezeu sa-ti dea odihna vesnica. Noi vom mai ramane o vreme, nu prea mult, sa-ti fredonam melodiile.
Tatiana Stepa: Cantec pentru prieteni
„Dacă dragostea oferită ar fi suficientă pentru a învinge moartea, Tatiana Stepa ar fi trăit 100 de ani. A fost un om puternic, ce a ştiut să ia în glumă toate loviturile vieţii. A râs mereu de moarte şi, în final, moartea a râs de ea... Rămăsese o mână de om....”, sunt cuvintele, înecate de lacrimi, ale Mariei Gheorghiu, una dintre colegele de breaslă ale îndrăgitei artiste folk Tatiana Stepa.Artista a debutat în 1982 pe stadionul din Făgăraş, în „Cenaclul Flacăra”, cu melodia „Şi-am să-mi fac o doină”. După mai multe slujbe, printre care, timp de 11 ani lucrător în mina Lupeni şi apoi tehnoredactor, din anul 1996 până în prezent Tatiana Stepa a susţinut peste 1.000 de spectacole pe majoritatea scenelor marilor oraşe din România, Italia, Germania, Franţa, Republica Moldova, Bulgaria. A fost invitată anual la toate marile festivaluri de muzică folk din ţară („Om Bun”, „Folk you”, Sighişoara, Folkfest, Bistriţa, Alba- Iulia, Târgu Jiu, Baia Mare, Piatra Neamţ, Galaţi) şi la alte festivaluri concurs de muzică folk şi poezie. A compus atât pe versuri proprii, cât şi pe ale unor mari poeţi din literatura universală şi română.Suferea de ani mulţi de cancer, numai că lumea nu a ştiut.Ştia că are o luptă imensă cu boala, dar mereu îşi făcea planuri de viitor.(sursa evz.ro.)
Tatiana Stepa s-a născut la Lupeni, Hunedoara, pe 21 aprilie 1963, fiind una din cele mai cunoscute cantautoare de muzică folk. După cursuri de vioară şi pian în copilărie, Tatiana Stepa debutează la "Cenaclul Flacăra", în 1989, cu melodia "Şi-am să-mi fac o doină". După ce activitatea de la "Cenaclul Flacăra" a fost interzisă, a lucrat în mina Lupeni, apoi ca tehnoredactor de carte, la Bucureşti.
Ca apariţii discografice, cântăreaţa a lansat două albume si un dublu album, dar a participat şi la realizarea mai multor albume comune de muzică folk. În ultimii ani, Tatiana Stepa a participat la evenimente majore de muzică folk, printre care festivalul Om Bun, Folk You, Sighişioara şi Folkfest.La împlinirea a 25 de ani de carieră, Tatiana Stepa a lansat dublul CD aniversar "Copaci fără pădure".Tatiana Stepa a fost o voce unica,am admitat-o,i-am cintat cintecele in facultate,am iubit-o,si am suferit alaturi de ea.Tatiana Stepa a murit pe 07-08-2009 de cancer de col uterin la numai 46 de ani.Muzica ei a fost, este si va ramane frumoasa.
Ingerul şi-a frânt aripile...
În seara asta Tatiana cântă printre stele
La Balul Lunii şi-al Luceafărului răsarit.
Printre copaci fără pădure si tăcere
Că le-a luat cu ea la asfinţit...
Şi vocea ei se-aude -n toată lumea ... Vezi mai mult
De dincolo de nori şi infinit
Căci Dumnezeu cu drag i-a întins mâna
S-o aiba lăngă El...când a murit...
Şi -a aşteptat-o cu pădure ca-n poveşti
Pentru copacii rătăciti şi fără casă
Să-i fie înger, floare în fereşti
Şi să îi cânte-n linişte...duioasă.
Cu vocea ei atăt de caldă şi astrală
Din care ne-a lăsat şi nouă...ne-a iubit...
Si-acuma plângem pentru prima oară
Nu pentru cântec...Că ne-a părăsit...
Şi lacrimile noastre să ajungă
Până la norii ce s-au adunat
Durerile din inimi să ne stingă
Cu ploile ce-n cântec ...le-a cântat... ...acolo unde este...ne place să credem că sfinţeşte locurile cu vocea ei unică pentru care , fiecare dintre noi a vărsat măcar o lacrimă...acum plângem pentru că nu mai este...
Vio/Petre
Dumnezeu sa te ajute sa ne veghezi din ceruri.Ramas bun Tatiana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu