.jpg)
Maria Gheorghiu (n. 28 august 1963 , Reşiţa ) Este o interpeak de Muzică folk si realizatoare de emisiuni radio. A devenit Lungul Timpului o de-UNA dintre Cele mai iubite artisti si UNA dintre Cele mai apreciate voci din România. [ necesitar citare ] Site-urile de specialitate Despre muzica vorbesc este de circa gasesc ne linişteşte îngrijire medicamente, Dar poate creativitate dependente . [ necesitar citare ] În 1993 , un câştigat Festivalul Om bun , Victor Socaciu numind-o atunci o Joan Baez un românilor
Activitate artistică
Cu trupa de rock ASHA cu care a concertat la Kiev și în țară.
A cântat cu Orhestra filarmonică de stat din Kiev (dirijor Nicolae Misnei)
Realizator de emisiuni la Radio București
Numeroase apariții în diverse emisiuni atât la radio cât și în televiziune
Numeroase concerete în club alături de muzicianul Ștefan Orfescu
Din noiembrie 2008 cântă împreună cu Trupa Atelier
[modificare]Studii muzicale
8 ani școala de muzică - 4 ani de vioară și 4 ani oboi
10 ani corul de cameră Miorița condus de Doru Morariu
[modificare]Turnee
În România: alături de artiști consacrați ai scenei românești (Valeria Seciu, Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Leopoldina Bălănuță, Nicu Alifantis, Vasile Șeicaru, Mircea Vintilă, Ștefan Hrușcă, Victor Socaciu și alții)
În străinătate: din 1995 în fiecare an în Franța concertează atât singură cât și alături de Dominique Voquer Quartet (trupă de jazz), Italia (Roma), Germania, Norvegia, SUA, Belgia (Bruxeles), Ukraina (Kiev) în diferite formule de spectacol.
[modificare]Premii
1993 - Premiul 1 la Festivalul Național de Muzică Folk OM BUN
Trofee la majoritatea festivalurilor de gen din țară
[modificare]Discografie
1995 – Lacrimi în flăcări – Producător Roton
1997 – Canon și Maria Gheorghiu – Producător Alpha Sound
1998 – Pe la case luminate (album de colinde) – Producător Alpha Sound
1999 – Floare de vartej – Producător Intercont Music
2001 – Pe la case luminate 2 – Producător Intercont Music
2004 – Timp netrăit – Ediție limitată – Producător Maria Gheorghiu
2010 – Curcubeu
Sursa:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Gheorghiu
Astăzi e ziua ta: Maria Gheorghiu
Autor: RAMON Vintila
Una dintre cele mai iubite şi mai apreciate artiste din România, Maria Gheorghiu împlineşte duminică 48 de ani. La mulţi ani!
„Renasc în fiecare an, de ziua mea, cu speranţa că de data aceasta voi şti să preţuiesc, aşa cum se cuvine, viaţa, darul şi harul ce mi s-au dat.
Îmi împart zilele între emisiunile de la radio şi televiziune, concerte şi când se poate, între cărţi. De trăit, trăiesc aşa cum trăieşte în general românul astăzi în România, cu îngrijorare şi revoltă, dar şi cu speranţa că într-o zi vom depăşi criza asta, fără să ne călcăm prea mult în picioare demnitatea, credinţa, umanitatea. Din fericire pentru mine, de ceva vreme, trăiesc în armonie cu propria-mi fiinţă şi cu Dumnezeu şi asta m-a ajutat să trec mai uşor peste loviturile primite anul acesta. Am depăşit de puţin timp (dar cu prieteni!!), un episod medical dificil şi ca şi când n-ar fi fost de ajuns, i-am spus adio, tatălui meu.
Deşi am ştiut întotdeauna că va veni şi ziua când telefonul primit de ziua mea, de departe, de la câteva sute de km de ţară, spunându-mi simplu «Mari, la mulţi ani, tata la telefon!», nu va mai suna, mi-e greu să-i accept muţenia. Tata s-a mutat de puţin timp în cer. Acum e la capătul celălalt al curcubeului. L-am îngropat în pământ străin, acolo unde nu se spune «Dumnezeu» ci «Got», dar sufletul lui ştiu că aude ARIPI DE DRUM şi înţelege că de fiecare dată după ploaie, ochii mei privind spre cer vor căuta ochii lui şi CURCUBEUL meu se va auzi şi acolo! Ce bine că încă e mama! Ce bine că există fiinţa cea mai importantă pentru echilibrul meu, cea care îmi dă siguranţa că sunt încă un copil, cea care ştie când mi-e bine şi când nu şi reuşeşte să-mi readucă liniştea de fiecare dată când mi-e greu şi când, mamă fiind la rândul meu, nu găsesc cel mai bun sfat pentru propriul meu copil. Maria Cassandra, fiica mea are acum nevoie de sfaturi mai mult ca oricând. Pentru că e puţin debusolată.
Nu ştie ce drum să urmeaze pentru a-i fi bine, aici, în România. Trăim într-o societate atât de bolnavă, încât dacă nu ne scuturăm bine de toată putreziciunea, nu mai apucăm să vedem partea frumoasă din noi. E nevoie de revoltă. Am învăţat între timp că cea adevărată, trebuie să o manifeşti în primul rând uitându-te în oglindă. Să ştii că nimic nu îţi este oferit pe tavă, în afara vieţii şi că trebuie să munceşti mult ca să ai. Sunt conştientă că trăiesc exact aşa cum merit, că viaţa mea este cea pe care mi-o construiesc în fiecare zi, cu bune şi cu rele şi oricâte mizerii mi-ar mai fi dat să îndur, dacă mi se întâmplă ceva rău e doar vina mea, dacă mi-e bine e meritul meu şi dacă nu mi se întâmplă nimic, nimicul e tot responsabilitatea mea! E posibil ca destinul meu artistic să fi fost altul, dacă aş fi trăit, poate, în America!
Cine ştie care ar fi fost traseul meu muzical, dacă aş fi avut şansa să fiu auzită de cine trebuie, aşa cum îmi spunea, Sabin Păuţa, unul dintre muzicienii români de excepţie care a reuşit să se impună în SUA? Mi-a spus după ce m-a auzit cântând, într-o după-amiază petrecută împreună în Calnicul lui natal, că am o voce care ar fi putut face mulţi bani cu un impresar care să-mi canalizeze bine direcţia în muzică şi că ar fi fost posibil să uit de România şi să schimb leii pe dolari. Spun doar că ar fi fost posibil, nu că aşa s-ar fi întâmplat! Până la urmă, totul ţine de şansă şi dacă în destinul meu şansa a fost să mă exprim cântând româneşte, atunci de ce să caut altceva? Mi-e bine deocamdată în cântec, albumul meu CURCUBEU, realizat împreună cu Eusebiu Ştefănescu a intrat în rezonanţă cu sufletul multora şi reacţia generală a publicului la concertele mele mă îndreptăţeşte să spun că am mai urcat încă o treaptă. Importantă.
Cu toate astea însă, există şi mâhnirea pe care o resimt, alături de colegii mei de scenă, «tratamentul» care ni se aplică în general. De mulţi ani încerc să mă adaptez «regimului» pe care artistul îl are în România. Le găsesc mereu scuze mitocanilor, organizatorilor de aşa zise «manifestări» artistice, care încă n-au învăţat că respectul faţă de artist şi actul artistic în sine, este echivalent cu respectul pentru propria persoană. Dar ce poţi să le ceri celor care nu ştiu să se poarte nici cu ei? Mă gândesc aici că e şi vina mea că accept să fiu astfel tratată uneori. Mi-e teamă de ziua în care nu voi mai simţi nevoia să-mi exprim emoţiile prin cântec. Mi-e teamă de ziua când cuvintele nu vor mai veni la mine de bunăvoie şi va trebui să le caut printre ale altora. Mi-e teamă de ziua în care nu voi mai rezona cu mine, cu ceilalţi, cu Dumnezeu. Ştiu că acela va fi sfârşitul şi mi-aş dori să vină cât mai târziu. Deocamdată am multă treabă, aici. Mă simt extrem de vie, la 48 de ani şi sper să rămân aşa.”
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/caleidoscop/calendar/astazi-e-ziua-ta-maria-gheorghiu-588296.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu