Poezia de dragoste a lui Adrian Păunescu ne poartă de mână prin stepa melancoliei
Autor: CLARA MARGINEANU
31 octombrie 2011
Adrian Păunescu este expresia unei vitalităţi ieşite din comun. Mistuit de acuitatea unor trăiri neobişnuite, a explorat adâncuri şi a escaladat piscuri ale freneziei senzoriale. A găsit sens plânsetului, delirului, coşmarului, topindu-le în poem. A devenit personajul narator care şi-a (tran)scris emoţiile, exaltările, insomniile într-un strigăt de început de lume. Pare că a adunat de-a valma nestăpânirile trăirii, pentru a le închide apoi, pe fiecare, în forme de sticlă, ceruite cu emoţie şi adevăr. A iubit până dincolo de dincolo. A iubit pe scenă, pe tunuri, în ring, în patul din creierul său, cu putere şi slăbiciune, cu aceeaşi voluptate, fie că trăia victoria sau înfrângerea. Scriitorul Fănuş Neagu l-a înţeles şi l-a descris astfel. "Durerea şi suferinţa, sau vocaţia acestora e câmpul unde-şi simte sufletul cald. Paradoxal, el e cântăreţul a ceea ce s-a pierdut sau se pierde (...) şi nu mai ştie atunci, învingător fiind, că cei ce pierd războaiele pot fi mai puternici decât învingătorii." ("Cartea cu prieteni", Editura Sport-Turism, 1979). Dacă a transpus "ceea ce se pierde" în vers memorabil, pentru o singură viaţă, este suficient. Adrian Păunescu a trăit iubirea ca tânjire continuă. "Dup-atâtea minciuni şi atâtea dezastre,/ Ne e dor să-ntâlnim, ritmul inimii noastre,/ De-o iubire ni-i dor, care viaţa să-ncheie,/ Ne e dor de un vis, c-un bărbat şi-o femeie." Poetul ştia sigur cum este posibil să trăiască fiecare iubire cu suflet proaspăt, cum să transforme sfâşierea în iluminare şi cum devine poezia fiinţa cântecului. Există o Românie care cântă: "Şi totuşi există iubire!". Nu este o Românie neapărat fericită, nici inconştientă, sunt doar acei oameni care au înţeles că salvarea înseamnă iubire.
Versurile lui A.P. se aşază în mintea cititorului, chiar şi a celui care vrea să îl respingă, aprioric. Emoţia are forţă magnetică, iar ştiinţa exprimării memorabile merită studiată. "Probabil drumul meu va duce-n iad/ Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad." Sau: "Şi poate că aceasta e iubirea,/ Nu numai gelozie şi asalt,/ Ci să-ţi modifici într-atât privirea,/ Încât să vezi la fel cu celălalt". Sau: "Paralelipipedic trăim în nopţi egale,/ Iubirea noastră moare într-un oraş cubist,/ S-o inventăm întreagă, cât eşti, cât mai exist,/ Îmbracă-te aiurea şi hai, în mahalale".
Marin Sorescu explică soarta criticilor literari, pe termen lung, cu limpezime şi simplitate edificatoare. Spune că ceea ce rămâne valabil dintr-o critică literară sunt citatele din opera analizată. Fapt care împarte criticii în două categorii, cei pe care citatele alese îi confirmă şi cei pe care citatele îi contrazic categoric. Această idee este consemnată de Marin Sorescu în volumul "Uşor cu pianul pe scări", în care, la capitolul despre Adrian Păunescu, scrie: "Omul este o adevărată mină de energie; iar poetul stă pe un vulcan în continuă erupţie, e aruncat în slavă şi absorbit în viscerele de foc – o păpuşă în mâna propriului temperament, care nu suferă decât de prea mult.(...) E tentant, e crocant chiar să scrii despre Adrian Păunescu".
Se va scrie despre A.P. de-abia de acum înainte. Treptat, umorile se vor stinge, limbile despicate vor amuţi, iar figuranţii (pe care i-a cunoscut şi cărora le-a dedicat poeme) vor pâlpâi în fundal. A.P. ne-a dat, între altele, o inegalabilă lecţie despre ce înseamnă a fi gazetar şi despre încrâncenarea care se justifică în bătăliile cu mize mari. Revenim la caracterizarea lui Marin Sorescu, pentru că numele marelui scriitor obligă. Fiindu-i contemporan, l-a văzut, l-a observat pe gazetarul A.P., livrându-ne următorul portret, scris, fireşte, în plin comunism: "O veche rutină a făcut să se creadă că articolul de ziar nu are stil – şi uite că are. Că nu trebuie spuse anumite lucruri – şi uite că acele lucruri se pot spune. Adrian Păunescu şi-a adus de acasă spiritul iscoditor, neliniştea, pasiunea şi perseverenţa. Ceea ce s-ar fi dorit să se spună în şoaptă sau să nu se spună deloc, gazetarul răcneşte într-un megafon. Gazetarul teribil Păunescu, devenit cărăuş al problemelor spinoase, fugărind probleme, admonestând şi oblojind, devenind reazemul reumaticilor şi al celor cu sciatică. Babele suferinde îi trimit bileţele". ("Uşor cu pianul pe scări")
După toate acestea, după ce depista chiar şi bolile planetei şi căuta soluţii pentru însănătoşire, îşi revărsa fiinţa, plenar, în poezie. Mai cu seamă, în poezia de dragoste, scrisă cu patimă neîndurătoare. "Te-arunc din mine şi eşti mai aproape,/ Cu cât te uit, cu-atât te simt în minte,/ Şi carnea mea, de-a ta nu o să scape,/ Nici după despărţirea din morminte." Sau: "O mână-mi fierbe când cealaltă-ngheaţă,/ cu-n ochi văd noapte şi cu altul zi,/ Iubire incurabilă, pe viaţă,/ de înţeles, doar dacă n-ar mai fi".
Volumul de faţă, al doilea din seria "Celor mai frumoase poezii de dragoste", înfăţişează o verticală a lumii. Iubirea care devoră, care uneori învinovăţeşte, care spumegă şi îmblânzeşte, sfărâmând nervii şi carnea pentru a rodi în poeme şi înţelesuri. Iubirea prin care poetul mulţumeşte cuiva drag "Pentru toate faptele bune pe care le-am făcut, din dragoste faţă de tine".
Poezia de dragoste a lui A.P. ne poartă de mână prin stepa melancoliei. Şi atunci, întârziem în nemurirea poetului. Trăim iubiri pe care nu ni le-am fi închipuit. Şi nu mai putem uita vreodată.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/cultura/carte/exista-o-romanie-care-canta-si-totusi-exista-iubire-595164.html
SOAREnDAR !
Bun venit in blogul meu.....Va multumesc tuturor celor care veniti in vizita, chiar daca veniti in tacere si plecati la fel, si sper ca macar ceva din "casa" mea sa va aduca lumina in privire si sa va faca sa reveniti. Va doresc tuturor doar BINE SI FRUMOS in viata ..Tot binele Universului sa fie cu voi si cu cei dragi voua!
Ascultati cele mai frumoase poezii recitate de sora mea Felicia Feldiorean :
...
Ieri mi-a fost dor de tine, astazi imi este dor de tine. Nu te ingrijora pentru maine, o sa-mi fie iarasi dor de tine !
Zâmbeşte pentru că zâmbetul tău poate provoca zeci ,sute ,chiar mii de zâmbete în jurul tău !
Pentru Tine, fiinţă cu suflet de dor , am darul Frumosului ! Nu ştiu să fiu nici clipă, nici veşnicie , nici apă, nici uscat , nici Cer, nici Pământ , nici multe altele , dar am învăţat de la voi să fiu OM ! Să iubesc şi să mă dăruiesc iubire ! Întindeţi mâinile pentru a primi Dragostea mea! M-am regasit in poezia ta Mariana Stratulat Rogoz.jpg)
Nu conteaza ce gandesc altii despre tine...conteaza ceea ce sti tu ca esti !Daca m-ai întreba vreodată ce-mi doresc din toată inima, ţi-aş răspunde - fără să stau mult pe gânduri - că-mi doresc sănătate pentru cei pe care-i iubesc!
Eu sunt romanca, deoarece asa imi spune inima, eu simt cine sunt, iar patria ma cheama spunandu-mi numele cand sunt departe de ea.Trebuie cu toti sa ne mandrim ca suntem romani, deoarece nicaieri în alta parte nu ne vom simti asa ca acasa !
Cea mai frumoasa mamica sa-ti de -a Dumnezeu multa sanatate si sa ne mai astepti sa venim acasa! Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei. Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei. Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana. Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta. Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată... Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe. Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun. Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri. Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori. Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine... poezie de Irina Binder..... Dor de mica mea draga ....
Cand sunt plecata am un dor nebun de casa. Memoria pastreaza intotdeauna doar cele mai frumoase momente si ai impresia ca acolo unde nu esti tu, acolo e …acasa!
Acasa - radacina sfanta de Mariana Rogoz Stratulat mp3-ady
Asculta mai multe audio traditionala
Caldura si mult zambet in suflet...
Nu ar trebui sa ne cautam trecutul in viitor......clipa nu seamana cu cea din trecut si nici cu ce vom trai. Nu spune ca fericirea a murit doar pentru ca tu o visasei altfel.....doresteti mai mult.....fii tu insuti , viseaza mai mult.....crede in visele din realitate....zambeste mai mult
Felicia Feldiorean - Recital de poezie from MicaelNicolas on Vimeo.
Fa-ti timp sa gasesti frumosul in tot ce te inconjoara..
Zâmbeşte pentru că zâmbetul tău poate provoca zeci ,sute ,chiar mii de zâmbete în jurul tău !
Pentru Tine, fiinţă cu suflet de dor , am darul Frumosului ! Nu ştiu să fiu nici clipă, nici veşnicie , nici apă, nici uscat , nici Cer, nici Pământ , nici multe altele , dar am învăţat de la voi să fiu OM ! Să iubesc şi să mă dăruiesc iubire ! Întindeţi mâinile pentru a primi Dragostea mea! M-am regasit in poezia ta Mariana Stratulat Rogoz
Cauta-ma acolo in inima ta si de ma vei gasi, atunci vei gasi si drumul catre mine si vei reusi sa intelegi cat valoreaza prietenia ta, pentru sufletul meu
Nu conteaza ce gandesc altii despre tine...conteaza ceea ce sti tu ca esti !Daca m-ai întreba vreodată ce-mi doresc din toată inima, ţi-aş răspunde - fără să stau mult pe gânduri - că-mi doresc sănătate pentru cei pe care-i iubesc!
Eu sunt romanca, deoarece asa imi spune inima, eu simt cine sunt, iar patria ma cheama spunandu-mi numele cand sunt departe de ea.Trebuie cu toti sa ne mandrim ca suntem romani, deoarece nicaieri în alta parte nu ne vom simti asa ca acasa !
Cea mai frumoasa mamica sa-ti de -a Dumnezeu multa sanatate si sa ne mai astepti sa venim acasa! Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei. Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei. Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana. Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta. Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată... Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe. Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun. Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri. Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori. Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine... poezie de Irina Binder..... Dor de mica mea draga ....
Cand sunt plecata am un dor nebun de casa. Memoria pastreaza intotdeauna doar cele mai frumoase momente si ai impresia ca acolo unde nu esti tu, acolo e …acasa!
Acasa - radacina sfanta de Mariana Rogoz Stratulat mp3-ady
Asculta mai multe audio traditionala
Caldura si mult zambet in suflet...
Nu ar trebui sa ne cautam trecutul in viitor......clipa nu seamana cu cea din trecut si nici cu ce vom trai. Nu spune ca fericirea a murit doar pentru ca tu o visasei altfel.....doresteti mai mult.....fii tu insuti , viseaza mai mult.....crede in visele din realitate....zambeste mai mult
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE !
Indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. Indragosteste -te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. Indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat, cum nu ai sperat. Indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. Indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta. Indragosteste-te de cineva care te iubeste._ "nu te indragosti de dragoste"._ e atat de usor de spus...
De ce trebuie sa astepti sfarsitul cuiva sa- i spui ca ai tinut la el ? -->
Indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. Indragosteste -te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. Indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat, cum nu ai sperat. Indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. Indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta. Indragosteste-te de cineva care te iubeste._ "nu te indragosti de dragoste"._ e atat de usor de spus...
De ce trebuie sa astepti sfarsitul cuiva sa- i spui ca ai tinut la el ? -->
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu