S-a născut Marin Sorescu, poet, dramaturg şi eseist, ministru al Culturii (1995), membru al Academiei Române (Premiul mondial de poezie "Fernando Riello", Madrid, 1983; Premiul Herder pentru întreaga operă, 1991) (m.06.12.1996).

Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj - d. 8 decembrie 1996, București) a fost un scriitor din România. Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995). Poezia Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeți". Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tușiți" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman.

Dramaturgia Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în Există nervi sau teatrul istoric în A treia țeapă, sau scrie o serie de comedii cum ar fi Răceala sau Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia mușcătoare, împrumutată din lirica soresciană. Proza Deși rămasă în umbra capodoperelor lirice și dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română.[judecată de valoare] Viziunea vizuinii și, mai ales, Trei dinți din față sunt două din romanele sale cele mai reprezentative. Distincții Premiul Academiei Române (1968, 1977) Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970 Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970 "Le Muse", acordat de Accademie delle Muse, Florența, 1978 Premiul Internațional de Poezie "Fernando Riello", Madrid, Spania, 1983 premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de șase ori, pentru poezie, teatru și critică literară) Redactor șef În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost redactor-șef la revista craioveană Ramuri, de unde a fost forțat să plece în 1991, în urma acestei scrisori:[1] Către, Șt. Aug. Doinaș, președinte de onoare al U.S. Mircea Dinescu, președinte al U.S. Având în vedere că activitatea lui Marin Sorescu în cadrul revistei «Ramuri» este aproape nulă; Având în vedere că Marin Sorescu denigrează marii scriitori de azi (Șt. Aug. Doinaș, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, N. Manolescu), refuzând sistematic sâ-i publice; Având în vedere că denigrează marii scriitori din exil: Eugen Ionescu, Emil Cioran («E. Cioran a ajuns ca Ceaușescu pe toate gardurile») și denigrează U.S. («Uniunea Scriitorilor se va desființa; s-o ajutăm să se prăbușească»); Având în vedere că în redacție se poartă dictatorial, socotind redacția si Oltenia ca pe o moșie proprie, devenind o piedică în dezvoltarea spirituală a acestei regiuni; Îl recuzăm pe Marin Sorescu din funcția de redactor șef al revistei «Ramuri». Menționăm că laureatul Premiului Herder nici nu primește salariul de la revista noastră, fiind salariat la edit. «Scrisul Românesc». Menționăm, de asemenea, că prezentul memoriu n-a fost semnat de dactilografă, de tehnoredactorul Alin Roșca și de femeia de serviciu. Ion Buzera Valentin Bazaverde Gabriel Chifu Romulus Diaconescu Marius Ghica Sabin Gherman Ion Lascu George Popescu Constantin Barbu. Referințe critice Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. I, Buc., Ed. Cartea Româneascǎ, 1974 (ediția I) / 1978 (ed. a doua, revăzută/augm.) George Pruteanu: „Mitică, Don Quijote și Columb se joacă de-a vampirul” George Pruteanu: „Marin Sorescu, deocamdată” Dialog Sorescu – Pruteanu: „În zorii creierului nostru” George Pruteanu: „Farmecul buf” George Pruteanu: „Meridianele și sentimentele poetului” Opera 1964 - Singur Printre Poeți 1965 - Poeme Sorescu 1966 - Moartea Ceasului 1966 - Unde Fugim De-Acasă? - Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești 1967 - Poeme Sorescu 1968 - Iona 1968 - Tinerețea Lui Don Quijote 1969 - 80 Poezii - 80 Poesie 1969 - Lirice Pasternac 1969 - Teoria Sferelor De Influență 1970 - Paraclisierul 1970 - Tușiți 1970 - Unghi 1972 - Rame - Douăzeci Și Cinci De Poezii 1972 - Singur Printre Poeți 1972 - Suflete, Bun La Toate 1973 - 1980 - La Lilieci 1973 - Astfel 1973 - Ocolul Infinitului Mic Pornind De La Nimic 1974 - Setea Muntelui De Sare 1975 - Insomnii - Microeseuri 1975 - Norii 1976 - Descîntoteca 1976 - Matca - Piesă În Trei Acte 1976 - Poeme Sorescu 1976 - Starea De Destin 1977 - Trei Dinți Din Față 1978 - Sărbători Itinerante 1978 - Trei Dinți Din Față 1979 - Ceramică 1979 - Tinerețea Lui Don Quijote 1980 - Teatru Sorescu 1982 - Fîntîni În Mare 1982 - Viziunea Viziunii 1983 - La Muerte Del Reloj 1984 - Drumul Sorescu 1984 - Ieșirea Prin Cer 1985 - Tratat De Inspirație 1985 - Ușor Cu Pianul Pe Scări : Cronici Literare 1986 - La Lilieci 1987 - Adam Puslojic, Omul, Opera Și Încă Ceva 1987 - Apă Vie, Apă Moartă 1987 - Micii Grădinari În Minunata Lume A Plantelor 1989 - Augustin Buzura Și - Drumul Cenușii 1989 - Ecuatorul Și Polii 1990 - 1993 - Poezii Sorescu 1991 - Poezii Alese De Cenzură 1992 - Vărul Shakespeare Și Alte Piese 1993 - Iona - A Treia Țeapă - Vărul Shakespeare 1993 - Trei Dinți Din Față 1994 - Traversarea 1995 - Iona 1995 - Lulu Și Gulu-Gulu : Versuri Pentru Copii, Ilustrate De Autor 1995 - Poemele Tuturor Tainelor 1996 - Din Grădina Copilăriei - Culegere De Poezii Pentru Elevii Din Clasele I-IV 1996 - Moment Poetic 1996 - Poezii Sorescu 1996 - Unde Fugim De-Acasă? : (Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești) 1997 - Puntea (Ultimele) 1998 - Diligența Cu Păpuși 1998 - Douăzeci Și Cinci De Poeme 1998 - Efectul De Piramidă 1999 - Japița - Inedit 1999 - Romanul Călătoriilor - Jurnal Inedit 2000 - Încoronare 2000 - Iona 2000 - Scrinteala Vremii 2002 - 2006 - Opere Sorescu 2003 - Iona 2003 - Parodii - Fabule - Epigrame 2003 - Unde Fugim De-Acasă? 2003 - Unde Fugim De-Acasă? - Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești 2 2004 - Bile Și Cercuri 2004 - Ceramică 2004 - Iona 2005 - Între Linii 2005 - Iona Și Alte Două Piese 2005 - Ocolul Infinitului Mic, Pornind De La Nimic 2006 - Poezii Sorescu 2006 - Poezii Alese Antologie Pentru Uz Școlar 2006 - Teatru Sorescu 2006 - Trei Dinți Din Față 2009 - Trei Dinți Din Față 2010 - La Lilieci Este prezent în: Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119 Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu