La multi ani ,Dan Puric

Dan Puric s-a născut la 12 februarie 1959. Este un actor și regizor român care a jucat atît în teatru, cît și în film.

"Rapsodul bucuriei" și "ortodoxul îmbisericit mărturisitor", cum e numit Dan Puric în prefața unei cărți al cărei autor este, s-a născut la Buzău, dar a copilărit la Nehoiu. Pînă într-un punct, viața lui Dan Puric nu a avut nimic spectaculos. A plecat din Nehoiu la București, unde a făcut liceul "Nicolae Tonitza". Avea talent la desen, dar el voia să facă teatru. A dat prima oară la Academia de Teatru și Film și a picat. Avea 18 ani și s-a angajat ipsosar pe un șantier din București. După un an, a mai încercat o dată la Teatru. De aceasta dată, eșecul l-a trimis în armată, unde și-a petrecut 18 luni din viață. Întors din militărie, a reușit să intre la Teatru, în clasa lui Dem Rădulescu. În 1985 și-a luat licența și a fost repartizat la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani. A rămas acolo pînă în 1988, cînd s-a mutat în București, la Teatrul National I.L. Caragiale, unde are spectacole și astăzi.

De-a lungul timpului a interpretat roluri prime în piese de Aristofan, Shakespeare, Goldoni, Chase, Harwood, Marivaux, Gogol, Caragiale, Eminescu, Blaga și alții.

Totodată, a regizat filme și secvente publicitare pentru televiziune la Lausanne - Elveția, atracția sa către pantomimă concretizîndu-se în spectacole prezentate în regie proprie pe scenele teatrelor din Botoșani și București, dar și la Centrul Cultural European, fiind aplaudat deopotrivă la Viena, Novi Sad, Veneția, Budapesta, New York, Chicago, Toronto, Montreal. De asemenea, a susținut rolul principal într-un film co-producție romano - sîrbă în regia Mariei Marek.

În arta lui Dan Puric găsim o estetică profund originală, un fel de sculptură în mișcare armonioasă, ceva greu de exprimat în cuvinte, care te lasă impresionat și fermecat. Artistul are în el ceva fantastic, o forță ce contaminează și care ne obligă să descoperim esența însăși a spiritului și a artei, exprimată prin gest. Dan Puric a promovat în calitatea sa de regizor un spectacol de teatru total, o sinteză a artelor dansului, costumului și mimicii, care amintește experimentele din perioada interbelică a marelui regizor francez Jean-Louis Barrault și teoria supramarionetei.

În 2008 a publicat cartea "Cine suntem, sau despre taina identității personale și comunitare traită și exprimată în și prin persoana autorului", în care vorbește despre apropierea sa de creștinism și despre pierderea identității neamului românesc, iar în 2009 a lansat "Omul Frumos".

Din 2001 este societar al Teatrului National București, activitatea sa fiind încununată cu Premiul I la Festivalul de Film - Costinești (1987), Premiul special la Festivalul Pantomimei - St. Croix, Premiul pe 1996 la Chicago Artists International Program,Premiul "Constantin Tănase" la Festivalul Umorului,  Premiul UNITER conferit de Asociația Internațională a Criticilor de Teatru (1999) Premiul "pentru performanță în teatrul non - verbal", Marele Premiu al Fundației Anastasia (2002), și altele. Din decembrie 2004 este societar de onoare al Teatrului Național.
În 2000 i s-a conferit Ordinul Steaua României în grad de Cavaler.

În anul 2008 a ţinut o predică, Predica la Duminica celor 10 leproși, la Mănăstirea Petru Vodă.

A fost casatorit cu Carmen Ungureanu și are un fiu cu ea, însă au divorţat și s-a recăsătorit de curînd.

Sursa:

http://www.istoria.md/articol/970/Dan_Puric,_biografie