.jpg)
La puţină vreme după Mărţişor vine una dintre cele mai importante şi mai aşteptate zile ale lunii, 9 martie, ziua Mucenicilor.
Sărbătoare - O zi care iradiază belşug de miracol şi har divin
La puţină vreme după Mărţişor vine una dintre cele mai importante şi mai aşteptate zile ale lunii, 9 martie, ziua Mucenicilor.
O zi specială, care are la noi, românii, un înţeles cu totul deosebit şi care a dat naştere multor obiceiuri frumoase, creştine, dar şi precreştine, căci ziua celor 40 de Mucenici este aproape de data echinocţiului de primăvară, când ziua devine egală cu noaptea. Dacă în calendarele creştin-ortodoxe, în ziua de 9 martie se sărbătoresc Sfinţii Mucenici, mai există şi versiunea conform căreia la 9 este ziua celor 40 de pahare sau, altfel spus, ziua bărbatului. Sfinţii Mucenici se mai numesc şi Moşi, deoarece vin la 9 zile după Babe.
Scurt istoric. În secolul IV, în Cetatea Sevastia trăia un voievod pe nume Agricolae, mare duşman al celor care credeau în Hristos. Hotărându-se că toţi ostaşii sunt datori să aducă jertfe zeilor, Agricolae a aflat cu mânie că 40 dintre soldaţii săi sunt creştini, şi nu vor să asculte această poruncă. În fruntea lor se aflau trei viteji, greu încercaţi în războaie, pe nume Chiron, Candid şi Domos. Chemându-i la el, Agricolae le spuse, cu vorbe meşteşugite: “Precum în războaie aţi luptat vitejeşte pentru împăratul nostru, tot aşa şi acum arătaţi-vă credinţa şi aduceţi jertfele poruncite. Alegeţi: ori vă supuneţi, ori veţi înceta de a mai fi oşteni şi veţi fi chinuiţi!”. Şi îi aruncă pe toţi în temniţă.
După şapte zile, Lisie, un alt general, soseşte, iar cei 40 de soldaţi au fost scoşi din temniţă şi aduşi la judecată în faţa celor doi tirani. Văzând că nu acceptă să se închine zeilor, ei au poruncit ca mucenicii să fie loviţi cu pietre. Însă pietrele îşi greşeau ţinta, din voia Domnului, întorcându-se asupra celor care le aruncau. Chiar Agricolae, mânios, a luat o piatră şi a aruncat-o asupra unuia dintre sfinţi, dar piatra s-a întors şi l-a lovit. A doua zi, a poruncit ca toţi cei 40 de sfinţi să fie aruncaţi într-un lac adânc de munte din apropiere, cu apă rece, căci afară era un ger năprasnic. Peste noapte, unul dintre ei, nemaiputând răbda, a ieşit din lac, dar a murit pe loc. Ostaşii de pe margine, care îi păzeau, adormiseră, numai străjerul temniţei nu dormea. El a fost atât de impresionat de ceea ce a văzut la aceşti soldaţi cu credinţă în Hristos, încât a intrat în apa rece, strigând: “Şi eu sunt creştin!”. Acest străjer purta numele de Aglaie. A doua zi, cei doi generali au mers şi s-au mirat că oamenii din apă erau încă în viaţă. Mânioşi, ei au poruncit ca sfinţii să fie scoşi de acolo şi să fie omorâţi în chinuri cumplite. Dându-şi sufletele în mâinile Domnului, Mucenicii se bucurau că s-au mântuit şi nu s-au lepădat de Iisus Hristos.
Brânduşi. Pe stil vechi, la 9 martie este începutul Anului Agrar, celebrat la echinocţiul de primăvară. Această suprapunere face ca în structura tradiţiilor să se regăsească obiceiuri, practici, credinţe legate de începutul anului nou de primăvară, precum şi de cultul morţilor. În mitologia populară, cei 40 de Mucenici apar ca protectori ai omului, ai vegetaţiei şi ai agriculturii. Li se aduc ofrande preparate din aluat numite Măcinici, Sfinţi, Sfinţişori, Bradoşi, Brânduşi, modelaţi în forme diferite: opturi, inele, ciomege, S-uri.
Poveste de demult
“Se zice că un om sărac a pornit plugul spre a-şi ara ţarina tocmai în ziua de 40 de sfinţi. Văzând aceasta, sfinţii au venit la dânsul şi i-au spus: «Doamne ajută»! Omul le-a mulţumit, iar sfinţii l-au întrebat: «De ce trebuinţă ari aice»? «De grâu», răspunse omul. Atunci fiecare sfânt i-a juruit câte o pătrare de grâu mai mult decât ar fi avut să scoată. Al doilea an, aducându-şi omul aminte despre norocul ce îl pălise în urmă cu un an, se duse tot în ziua de 40 de sfinţi la arat, şi de astă dată cu mult mai de dimineaţă. Şi iarăşi au venit la dânsul cei 40 de sfinţi. Dar acum nu i-au mai dat 40 de pătrări de grâu, ci să bolească 40 de boale peste an. Şi aşa cum i-au spus aşa s-a şi întâmplat. Pentru lăcomia lui! De atunci se tem oamenii a lucra în ziua de Mucenici”. (Simion Florea Marian, “Sărbătorile la români”, 1994)
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu