Nebun de alb ....Adrian Paunescu

    

Nebun de alb

Adrian Paunescu

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,

De când mă simt tot mai bogat, de tine,

Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna,

Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.

M-aş jelui în fel de fel de jalbe

În care nici n-aş spune cum te cheamă,

Pătrate negre şi pătrate albe

Îmi covârşesc grădina şi mi-e teamă.

Şi, uite, n-are cine să ne-ajute,

Abia-şi mai ţine lumea ale sale

Şi-ntr-un perete alb de muze mute

Nebunii negri caută o cale.

Prin gări descreierate – accidente,

Mărfare triste vin, în miezul verii,

Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,

Ca să te-apropii şi ca să te sperii.

Jur-împrejur, privelişti aberante,

Copii fragili ducând părinţii-n spate,

Bătrâni cu sănii gri de os pe pante

Şi albatroşi venind spre zări uscate.

Mi-e dor de tine şi îţi caut chipul

În fiecare margine a firii,

În podul palmei, dacă iau nisipul,

Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în bătălii din vreme-n vreme,

Ostaşii gărzii tale ţi se-nchină,

Iubita mea cu foarte mari probleme,

Cu chip slavon şi nume de regină.

Fiorul rece prin spinare-mi trece,

Când mi-amintesc cu gene-nlăcrimate

Că tu, de la etajul treisprezece,

Voiai să te arunci, să scapi de toate.

Dar tu-nţelegi, de fapt, că nu se cade

Să-ţi pui în cumpănă întreaga viaţă,

Că nu-s în joc abstractele rocade,

Ci sângele ce fierbe sau îngheaţă.

Neputincioasă, tristă şi frigidă,

Aşa ai fost şi apăreai senină,

Dar cel care-a ştiut să te deschidă

Nu-i fericit, ci îmbătat de vină.

De te lucram sârguincios cu dalta,

De te făceam din carnea mea, iubito,

Nu deveneai, cum astăzi eşti, o alta,

Pe care la căldură am trezit-o.

Lăsând ambiţiile de o parte,

Ne aruncăm în marea nemiloasă

Şi-mpreunaţi, ca filele-ntr-o carte,

Ne facem, din sudoare, sfântă casă.

Pe urmă, vin ceilalţi să ne-o distrugă

Şi ochii tăi mă caută întruna

Şi eu înalţ nefericită rugă,

Purtând pe tâmple soarele şi luna.

Şi te iubesc cu milă şi cu groază,

Tot ce-i al tău mi se cuvine mie,

Ca un nebun de alb ce capturează

Regina neagră, pentru veşnicie.