Iar ma-ntalnesc cu tine, cerule…
Am venit sa iti spun o poveste, povestea celui ce cauta si… a celui ce se lasa gasit…
Prin a mea cautare, in a mea dormitare, gasit-am crivatul
Oare ce vrea de la mine?
Nu i...-a fost destul cat a presat si ingradit cuvantul meu?
Vroia… sa ii ofer speranta, dar nu aveam!
Prin a mea bantuire, in a mea licarire, gasit-am focul…
Ce mai vroia si el?
Destul m-a ars incet si fara mila…
Imi ceruse sa ii alin dorul, dar eram atat de neputincios.
Si… cum mergeam si cautam, am dat de apa.
Imi era atat de sete, dar nu cutezam sa ma ating de ea.
Desi… ma chema spre ea, i-am zis : ajunge!
Isi dorea si ea ceva, sa fie mereu cristalina, dar nu era lasata…
Eram prea mandru ca s-o ajut, sau poate prea razbunator.
Am decis sa stau, sa ma odihnesc, sa-mi trag rasuflul.
M-am asezat la umbra unui copac numit fericire.
Era atat de imbatranit…
Simteam ca vrea ceva, dar nu avea puterea sa-mi spuna… ca se facea de ras.
A fost batut de crivat, ars de foc, secatuit de apa,
A dainuit in timp si…, totusi, nu cuteza sa spunea ce il apasa.
Mi-a dat un dar ca sa imi multumeasca pentru popasul la umbra lui…
Era o frunza din copacul fericirii.
Mi-a zis doar atat: leag-o la gat
Sa nu uiti sa o citesti, cand necazuri gasesti!
In al meu alergat, cand de necazuri am dat
Frunza-m cetit si am ramas uimit
Pe frunza scria ceva
Era pentru inima mea
Tu m-ai cautat, eu te-am gasit…
De acum… poti fi fericit!



.jpg)





Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu