ŞTEFANIA IACOB: "Pentru mine, sunt toate intr-o ordine fireasca"

Rareori mi se intampla sa nu pot defini varsta unui om, mai ales a unui copil. Ascultand-o prima data, parea o adolescenta in primii ani de liceu. Apoi am aflat ca invata la Liceul de Arta, dar la gimnaziu. Am vazut-o apoi intr-un concert, pe scena, si mi-am spus ca trebuie sa fie in prag de examen de maturitate, deci la final de clasa a VIII-a. Am vrut chiar sa imi cer iertare ca o abordez acum, intr-o perioada aglomerata pentru un elev de-a VIII-a. Surpriza a venit cand am aflat ca Stefania Iacob termina saptamana aceasta... clasa a VI-a. M-au strafulgerat intr-o clipa toate raspunsurile ei de o maturitate induiosatoare in timp ce, la celalalt capat al firului telefonic, Monica Buza, fosta invatatoare a Stefaniei, tocmai imi povesteste despre trairile filosofice si compunerile mature ale fetitei pe care a indrumat-o patru ani. "Imi aduc aminte cu mare placere de fosta mea eleva, Stefania Iacob, ca fiind acelasi copil deosebit ca si astăzi, modest si cu mult bun simt, un copil sensibil si delicat, un copil ambitios si generos, timid si linistit, un copil talentat dotat cu aptitudini artistice si literare desavarsite. Nu exista activitate extrascolara in care sa nu auzim glasul cristalin ca un clopotel al Stefaniei. De remarcat sunt si creatiile sale literare originale care denota o gandire matura si o vasta cultura la varsta ei. Ii doresc mult succes in proiectele sale artistice viitoare, impliniri si bucurii în viata si sa isi urmeze visele", spune Monica Buza, fosta invatatoare a Stefaniei Iacob. Da, Stefania Iacob este copilul matur, dar nu o maturitate construita, ci mai degraba o atitudine asumata a trairii prin muzica si poezie. "Daca vrei sa stii ce am in suflet si in gand,lasa-ma sa cant", spune copilul acesta teribil al Botosanilor. Si ascultandu-i cantecele, stim de ce timpul are nevoie uneori de atata vreme pentru a zamisli asemenea copil: Stefania este un dar pe care trebuie sa il primim cu raspundere, dar mai ales constienti ca aici, in Botosani, s-a nascut un artist. Cine esti tu, Stefania Iacob? Eu, Stefania Iacob, sunt un adolescent cu o copilarie fericita, cu parinti si rude care ma iubesc, iar asta nu imi ofera decat o dezvoltare armonioasa. Orice copil care creste iubit, sprijinit, indrumat, protejat si ascultat nu are cum sa nu creasca frumos. Ma aflu la o varsta la care sunt insetata de cunoastere, cu o dorinta mare de a citi cat mai mult, desi sunt sigura (si mama mi-a spus) ca perceptiile pe care la am acum despre ceea ce citesc vor fi altele peste cativa ani. Sunt o colega buna, un gen, recunosc, nu prea sociabil, pentru ca imi aleg cu grija cu cine sa ma inconjor. Sunt bucuroasa ca studiez la Liceul de Arta "Stefan Luchian" si ca invatatoarea mea, Buza Monica, si doamna profesor de limba romana, Cotoi Geanina, carora le multumesc, mi-au pus bazele temeinice ale limbii romane, creindu-mi o latura umanista. Cat de constient este un om de darul pe care Dumnezeu i-l harazeste? Tii minte clipa in care ai gandit pentru prima data ca ai fost inzestrata cu o voce minunata si ca acest har va deveni bucuria semenilor tai? Pentru mine, sunt toate intr-o ordine fireasca (vorba poetului). Nu cred ca a existat o anumita zi in care sa imi fi dat seama ca Dumnezeu m-a harazit cu acest dar minunat, dar, pe parcurs, am observat ca am puterea de a transmite (in sufletele ascultatorilor acestui gen de muzica, si nu numai) masejele melodiilor mele. Cum este Stefania Iacob inlauntrul ei? Ce visuri, temeri, sperante incap in sufletul unui copil care canta despre iubire, viata, chiar moarte sau cruntul destin? Inlauntrul meu e pace. Sunt un copil relaxat, cu un suflet infantil, un suflet care nu este amprentat de temeri, necazuri, esecuri (cel putin deocamdata). Cred, ca orice adolescent precoce, ca am un nivel de ratiune care ma face sa nu traiesc patimas si obsedant versurile profunde despre destinul crunt sau despre moarte. E drept, nu pot ramane imuna in fata sentimentelor starnite de unele cantece, poezii, versuri, dar am grija ca acestea sa aiba o intensitate moderata asupra psihicului meu. Alaturi de familia mea sunt fericita si probabil relaxarea asta psihica tocmai de aici vine. Sperante si ganduri de viitor am mii, asa ca orice om de varsta mea. Cum iti alegi repertoriul? Repertoriul mi-l aleg impreuna cu mama. Ne sfatuim despre ce mi s-ar potrivi, evident, in corelatie cu vocea si conjuncturile in care ma aflu. "Daca vrei sa stii ce am in suflet si in gand, lasa-ma sa cant"..., spui undeva atat de frumos. Nu exista riscul ca noi sa traim doar cantecul tau si Stefania sa se ascunda mereu in spatele chitarei? Crezi ca te vom cunoaste indeajuns doar ascultandu-ti muzica? Da! Uneori ma regasesc in anumite versuri, in anumite pasaje, adica regasesc emotiile acelea pe care orice copil pregatit la o scoala de arta ar trebui sa le aiba. De fapt, orice cititor de carti si iubitor de arta (cum sunt si eu) are o "textura" anume a sufletului. Cei apropiati mie stiu ca nu sunt diferita nici cu chitara in mana, nici fara ea, dar stiu ca sunt predispusa la a alege ce-i uman si delicat in viata... Tocmai acesta cred ca este crezul meu (in curs de dezvoltare). Vreau ca oamenii sa fie mai buni, mai toleranti, mai sensibili. Asta incerc sa transmit publicului si de aceea cant cantece de aceasta natura. Nu, nu cred ca ma va cunoaste cineva cum sunt de fapt dupa ceea ce cant, pentru ca zi de zi omul se schimba, functie de factori externi, iar perioada adolescentei probabil ca va fi una plina de transformari chimice si fizice, dar pot fi sigura ca educatia primita, pregatirea artistica, cititul si excursiile in alte tari ma vor deosebi de altii. Cum ar arata concertul pe care ai vrea sa il oferi lumii? Unde ar avea loc si care ar fi, sa zicem, ultimul cantec? Si, mai ales, cui il vei dedica? E cam devreme sa gandesc la un concert de asemenea proportii, dar teoretic as vrea sa pot transmite oamenilor ca lumea poate si trebuie sa fie mai buna. Se poate sa traim frumos, inocent si in pace sufleteasca, sa se opreasca oamenii mari din fuga lor nebuna prin viata, sa asculte mai multa muzica folk, pentru ca acest gen muzical poate sa puncteze ceea ce sufletul si mintea lor simte zi de zi. As dori o descatusare a inimilor, o relatie interumana fireasca si iubire fata de natura. Planuri de viitor? Concret, in viitorul apropiat, sunt fericita ca s-au ivit ocazii de a mai canta si pe alte scene din tara noastra, alaturi de alte voci consacrate ale muzicii folk. Acest lucru va fi benefic pentru pregatirea mea artistica si culturala. Imi doresc sa ma tina Dumnezeu sanatoasa, alaturi de cei dragi mie, si sa mai auziti de mine! Stefania Iacob a castigat, luna trecuta, Premiul I la Festivalul de Folk "Nord - Est" de la Dorohoi, in fata unui juriu din care au facut parte, printre altii, folkisti de prima scena ai Romaniei, de la Emeric Imre si Adi Bezna, vocea copilei de doar 12 ani din Botosani impresionand atat publicul, cat si specialistii in ale muzicii. De altfel, participarile in spectacole si in competitii nu fac decat sa confirme, daca mai era nevoie, calitatea exceptionala a vocii Stefaniei Iacob, dupa cum marturiseste si Paul Mihai Ciprian, profesorul alaturi de care Stefania se pregateste de aproape jumatate de an. Asculta aici melodia Rau ma dor ochii, ma dor - Stefania Iacob, in duet cu Paul Mihai Ciprian (A consemnat Florentina Tonita) Sursa: http://stiri.botosani.ro/stire