A fost o data ca niciodata

Ar putea incepe cu a fost odata ca niciodata, pentru ca asa incep toate povestile cu zane .
Lumea in care traiesc este intradevar o lume de basm. Ca sa faci parte din aceasta lume ai nevoie de o zana buna, de har si de un cavaler viteaz care sa te poarte in pasi de dans dincolo de poveste…
Nu stiu ce a fost , chemare , talent sau daruinta cert este ca undeva  o zana buna mi-a indreptat pasii mei mici  pe cararea pe care multi au pasit dar  s-au abatut din drumul lor si nu au ajuns pana la capat .
Dupa spusele parintilor mei am aflat ca am inceput sa dansez inca dinainte de a incepe sa fac primii mei pasi de copil. Muzica a fost  intotdeauna prezenta in viata mea chiar si inainte de a privi aceasta lume si oriunde auzeam o melodie incepeam sa dansez.. Cand mi se povesteste cum dansam ,un zambet cald  mi se asterne in coltul gurii si incerc sa imi imaginez  cum eram vrajita de  ceea ce mai tarziu  aflasem ca se numeste dans.
In fiecare miscare a mea, mama a vazut  un posibil viitor  si de aceea  la varsta de patru ani  si jumatate, m-a luat de manuta  si m-a dus la Clubul Copiilor din Brasov. Era frumos, doamna profesoara de dans zicea ca prind repede si ca am talent . Posibil … nu aveam de unde sa stiu dar am ajuns sa dansez langa copii de clasa a opta, eu o fetita de gradinita. Langa cei mici nu aveam ce face eram cu mult inaintea lor, cu cei mari era cu totul altfel, ma simteam ca un pui de om inconjurata de giganti. M-am speriat si am vrut sa renunt…mama a fost cea care cu rabdare si intelegere  a reusit sa ma faca sa trec peste asta si sa nu  renunt la ceva ce imi placea atat de mult. Am revenit  dar acum eram intre copii  mai apropiati varstei mele  si un exemplu bun de urmat pentru ca toti vroiau sa danseze ca mine …. Doamna profesoara  a vazut in mine un adevarat dansator si a zis ca e pacat sa ma opresc doar la un simplu curs de dans modern….
Timpul s-a scurs si doamna pe care eu o iubeam foarte mult  a iesit la pensie, am plans mult si ma durea ca nu mai e doamna mea … pregatiesem in vacanta  un dans special pentru ea dar nu a mai apucat sa-l vada . In locul ei a venit altcineva dar aceasta profesoara facea mai mult aerobic si mereu o intrebam: ”Doamna dar noi cand dansam?” Venise  timpul sa renunt, eu nu vroiam aerobic, vroiam sa dansez ….
Astfel  a urmat o scurta pauza in care tot mergeam cu mama la Reduta  ca sa ma inscrie si pe mine acolo dar fiind vacanta tot primeam raspuns ca in toamna  se fac inscrieri. Cand a venit toamna  am luat-o de la capat si  astfel intr-un final de insistente instructorul ce era atunci acolo(Csaba Toth) a spus ca pot ramane la un curs sa vad cum e. Eram bucuroasa ca pot dansa  si intradevar a fost un pas bun pentru ca si in ziua de azi  Fan Dance Club Brasov este taramul meu de poveste .
Vazusem un baiat  frumusel si un bun dansator pentru ca mi se parea diferit de restul copiilor si mi-am zis in gand:”eu cu el vreau sa dansez” dar avea partenera asa ca de la a dori pana la a se implini era cale lunga.
La numai cateva saptamani antrenorii au decis ca pot participa  la concursul de la Brasov cu un baiat  pe nume Andrei , la clasa Hobby…nu a fost sa fie deoarece  mi-am rupt mana la antrenament si totul a luat o alta directie… L-am obtinut ca partener pe Vlad , am dansat la un spectacol de Craciun am facut si cateva ore particulare dar un alt  eveniment  important a schimbat drumul pe care ma indreptam. Bunica mea murise si eu de prea multa durere am ajuns la spital … Ce durere, aveam sambata primul concurs si eu eram internata. Tot personalul spitalului stia acest lucru.. parca eram o vedeta in devenire …. Cand am revenit ma astepta o mare surpriza. Acel baiat pe care eu il alesesem doar cu privirea si sufletul era acum partenerul meu. Nu stiu cum s-a intamplat dar stiu ca de  la primul concurs de la Sibiu in anul 2005 si pana  la ultimul concurs la Bucuresti ( 2009) am crescut impreuna  din toate punctele de vedere. Eram o pereche  de vis ce promitea mult. Am fost impreuna si la bune si la rele , ne-am bucurat , ne-am suparat ,am pierdut ,am castigat  dar eram  un intreg …
Dansul mi-a schimbat mult viata, am avut parte de ceva ce poate nu aveam niciodata daca nu faceam parte din aceasta lume. Dansul  pe langa frumusete si eleganta inseamna vointa, sacrificiu, devotament, reprezinta o alta  lume in care poti pluti si visa in voie chiar daca implica multa munca, timp si renuntarea la orice alta placere, satisfactia e pe masura. In momentul in care te regasesti intre cele primele sase sau uneori sapte perechi uiti de toate zilele grele in care poate ai fi spus: ” stop pana aici” si intotdeauna te incarci cu putere si cu vointa de a merge mai departe si a ajunge tot mai sus …
           Cand am avut primul concurs eram mica speriata  si visam sa cresc mare .. acum am crescut ,dar tot sunt speriata si visez sa cresc mare … (valoric)
           Nu as fi vrut niciodata sa raman fara partenerul meu dar in viata nu toate merg  cum iti doresti. E foarte greu sa pierzi un partener cu care te-ai obisnuit ani de zile  si sa continui ceea ce ai inceput cu un partener nou . Soarta a decis ca eu sa trec prin asta .. a fost teribil de greu … si sper ca aceasta perioada grea de acomodare sa treaca repede si sa formam un intreg …. un altul poate chiar mai bun…
Anul 2009 mi-a adus multe bucurii dar si durere. Am castigat locul 4 in Campionatul National de la Oradea, locul 7 la IDSF Dance Masters de la Bucuresti, locul  6 la Campionatul de zece dansuri Braila  si dupa toate aceste bucurii a urmat  iar o schimbare de directie  in ceea ce se numeste soarta mea in aceasta lume de basm …. Sper ca durerea pierderii unui partener  sa nu lase urme adanci in continuarea visului meu . Acum am un nou partener , un mare pas de facut , multa munca si un mare vis .Visul de a urma cat mai mult calea ce mi-a fost harazita .

Am emotii, am sperante, am vise, am temeri , am tot ceea ce insemana ca traiesti, fara ele lumea mea nu ar exista …

 marţi, 09 februarie 2010

articol scris de CRISTINA DANU

Sursa:

http://www.academiadedans.ro/ro/articles/a-fost-o-data-ca-niciodata.html