Acolo unde cred ca esti
Acolo unde cred ca esti
Nici trenurile nu strabat
Acolo ca de sticla par
Padurile de brad brumat.
Tot mai departe simti si taci
Adaugat la rest mereu
Si nu mai pot inainta
Decat pierzandu-ma si eu.
Cum ninge, alb e orice drum
Si alb respira-ntregul timp
Nici nu te-as recunoaste-acum
Desperecheat si fara nimb.
Mi-e mila si sa-mi amintesc
Dar nici sa uit nu ma indur
Cata parere-i in destin
Cata greseala-i imprejur.
Cu degete de frig adun
Ca sub un sal inzapezind
Sufletul nostru inca bun
Miscarea lui catre argint.
Cum ninge, nu s-ar mai opri
Si fi-vor brazii ingraditi
Acolo unde cred ca esti
Printre barbari meteoriti.
In fiecare an astept
Sa ninga, sa te pot vedea
Daca privesti, daca asculti
Daca mai intelegi ceva.
Constanta Buzea
Si poezia e un somn
Si poezia e un somn
Din care nu te mai trezesti
Cu ochii largi deschisi sub mari,
Visînd la spasmele lumesti,
Cu perle pleoapele plîngînd
Sarate buzele albesti,
Nefericit, înspaimîntat
Printre comori pirateresti,
Pareri de rau ca nu-ntelegi
Miscarea gurilor de pesti,
În calmul monstrilor sorbit,
Macar astfel sa te feresti,
Fara sa fii de tot primit,
Nici înecat, nici viu nu esti,
Sa poti trînti o poarta grea,
Sa tragi perdele la feresti,
Si poezia e un somn
Din care nu te mai trezesti.
Constanta Buzea



.jpg)







Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu