.jpg)
"Locul geografic şi spaţiul spiritual în care ne-am născut ne sunt imprimate în structura sufletească, şi oriunde am fi le purtăm în noi”
"Mă împart cu dăruire, la fel ca şi în România, între cele două meserii, aceea de muzician şi cea de profesor. Nu alerg după nici un trend şi nu mă zbat să realizez ceva cu orice preţ. A face muzica înseamnă să dai simţirii tale glas, şi dacă această rostire este sinceră şi autentică, ea nu va trece neobservată.
Încă din copilărie, muzica m-a fermecat şi m-a fascinat şi mi-am dorit-o mai mult decât orice alt lucru pe lume. La vârsta de 13 ani, bunica mea mi-a făcut cadou o chitară – cred că acest moment a trezit în mine dorinţa de a face muzică. Oricum, sunt sigur că nu a ales cadoul la întâmplare; bănuiesc că intuia drumul pe care am să-l aleg în viaţă. La 14 ani, stăteam cu urechea lipită de difuzorul aparatului de radio şi scriam textele pieselor pe care le cântau The Beatles, The Rolling Stones, Elvis şi Tom Jones. Acompanianându-mă la chitară, cântam cât mă ţineau corzile vocale. Timp de trei ani, dădeam în fiecare zi de joi un concert, la un club din Sibiu, unde în jur de 400 de tineri injectaţi de ritmul muzicii rock aduceau sala la temperatura de fierbere. Rockul şi muzica Beat mi-au fost leagăn muzical şi şcoală pentru tot ce a urmat. Şi acel entuziasm şi plăcerea de a cânta live au rămas la fel de prezente ca în anul debutului.
Premiile sunt un semn de apreciere pentru realizările unui artist, fie pentru munca sa de creator al unei opere sau ca interpret. De-a lungul anilor am câştigat multe premii în calitate de interpret, compozitor şi textier la concursuri şi festivaluri naţionale şi internaţionale, şi fiecare dintre aceste trofee este încărcat de frumoase amintiri. Însă în artă, subiectivitatea joacă un foarte mare rol, chiar dacă verdictul este acordat de specialiştii în materie. În artă, deci, şi pentru regina artelor, care este muzica, nu există criterii de evaluare absolut obiective. Marele Leonard Bernstein spunea cândva: – astfel şi premiile nu sunt neapărat o validare a dreptului de a ocupa un loc în Olimpul artistic. În concluzie, aprecierea din partea publicului este premiul cel mai valoros pe care şi-l poate dori un artist.
Nici eu nu ştiu încă totul despre mine. În fiecare zi descopăr ceva nou, şi mă aflu într-o permanentă căutare. Dar, pe de altă parte, orice enigmă desconspirată, îşi pierde farmecul.
Dacă voi avea privilegiul să împlinesc 80 de ani, atunci mă voi gândi să privesc înapoi. Acum, în pragul acestei aniversări de 60 de ani, privesc înainte spre anii ce vor veni. Pentru a mă felicita, las loc altora să o facă, dacă consideră că merit acest lucru. Fiind prin natura mea un perfecţionist notoriu, mă supun permanent autocriticii şi mă gândesc că poate aş fi putut face mai bine ceea ce alţii poate găsesc că ar fi fără cusur sau chiar reuşit. Dar aceste automustrari mă ajută totodată să am o distanţă sănătoasă faţă de persoana mea şi ceea ce am realizat. Nimic nu este mai contraproductiv decât narcisismul.
Uneori ne îndepărtăm de anumite lucruri pentru a le vedea mai clar de la distanţă, şi ceea ce puterea nefastă a obişnuinţei poate ucide, distanţa geografică o încarcă cu energie pozitivă. Chiar dacă nu locuiesc permanent în România, nu aş spune că am părăsit România. În toţi aceşti ani, de când m-am stabilit în Germania, am avut privilegiul de a-mi continua activitatea artistică în România cu aceeaşi intensitate ca şi înainte, fiind implicat, ca muzician sau moderator, în repetate rânduri, în momente artistice de seamă (Festivalul Cerbul de Aur, Festivalul Callatis şi multe altele) care mi-au întărit şi mai mult legătura cu ţara. Dacă m-aş fi născut în China, aş fi cântat în limba chineză, acompanianându-mă la pipă (tot un fel de chitară). Însăşi locul geografic şi spaţiul spiritual în care ne-am născut ne sunt imprimate în structura sufletească, şi oriunde am fi le purtăm în noi.
Ceea ce contează într-adevăr este să ne păstrăm capacitatea de a visa şi de a spera. Viaţa este un minunat cadou pe care trebuie să-l preţuim. Însă viaţa fără muzică este săracă şi sumbră. Muzica ne face să fim mai buni şi mai frumoşi”.
Sursa:
jurnalul.ro
Ricky Dandel (n. 30 septembrie 1952, Sibiu) este un solist vocal, compozitor, textier, prezentator, moderator și show-man
A urmat Școala de Muzică din Sibiu.
În anul 1975 a absolvit Facultatea de Litere și Istorie din Sibiu, secția engleză-germană. Este absolvent al Academiei de Comerț, secția marketing.
În 1967 înființează la Sibiu trupa beat-rock Solaris cu care face mai multe turnee în Transilvania. Cu această trupă debutează la televiziune. În 1971, casa de discuri Electrecord îi editează primul maxi-single și un an mai tîrziu pe următorul album, ambele cu compoziții proprii.
Piesa Eram copii care îi aparține câștigă concursul Tele-top.
În anii 1974 și 1976 participă la Festivalul Internațional de Jazz de la Sibiu cu recitaluri în compania formației Erik Manyak.
În 1988, la concursul Melodii 88 obține o mențiune pentru piesa Cu tine.
Este în acleași timp profesor de engleză la liceul Brukenthal din Sibiu. Efectuează numeroase turnee în Germania și Rusia. În 1980 participă la festivalul Kollobrezec din Polonia și un an mai târziu la Intertalent – Praga în compania formației Ricchi e Poveri și a big-bandului Gustav Brom.
În 1982 obține un premiu de creație la Cavan International Song Contest din Irlanda și revine pe scena festivalului în 1990.
În 1989 se stabilește în Germania. Din 1996 este profesor de engleză și germană la Munchen iar din 1998 este artist liber profesionist (docent liber-profesionist pentru marketing, retorică și Business English).
Este deținătorul titlului academic MA (Magister Artium) pentru limba engleză al Ministerului de Cultură și Învățământ din Bavaria, Germania. În 2005 susține examenul de doctorat la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu și obține titlul academic de Doctor în filologie (magna cum laude) la Catedra de Studii Britanice si Americane.
În 1990 Ricky Dandel devine membru al Uniunii Compozitorilor din Germania și membru GEMA, în calitate de compozitor și textier.
În 1991 semnează un contract cu casa de discuri BMG-Ariola pentru un disc single. Este perioada în care artistul se clasează pe locul al III-lea în clasamentele Media Control la concurență cu cei mai difuzați artiști de pe teritoriul Germaniei.[necesită citare]
În anul 1993 devine membru al International Federation of Festival Organizations (FIDOF) iar în anul 1999 al Founders’ Board of Directors for International Children’s Festivals” În 1994 înființează un label de discuri și editura „Rick’s Music”. Își prezintă producțiile la Midem (Cannes, Franța) împreună cu fiul său Elvin.
Susține recital la festivalul internațional „Cerbul de aur” în deschiderea concertelor Sister Sledge din 1992 și Jerry Lee Lewis din 1994.
În 1992-1994, 1996, 2001 este prezentator la cinci ediții ale festivalului de la Brașov. În 1993 este președintele juriului internațional al Festivalului de la Vilnius, Lituania unde susține și recital.
În 1994 prezintă împreună cu Toto Cutugno și are recital la Festivalul Internațional „Orfeul de Aur” din Bulgaria.
În 1995 este moderator la „International Pamukkale Music &Culture Festival” din Turcia În 2000 este gazdă și prezentator la Festivalul Callatis de la Mangalia avându-l ca invitat pe Chris Norman.
Louisiana
SUA.
Distincții obține la International Song Contest Cairo, Egipt, 1995, la Vilnius și Nida-Lituania, 1996, la Pamukkale Turcia, 1996, Benelux International Song &Culture Festival 1988, Malta, 1999 pentru compoziție.
În 1999 discul single „Du bist mein Licht”, creație proprie deține patru săptămâni locul I în topul Bavariei la „Deutsch Schlagerparade” difuzat pe postul de radio Bayern 1.[necesită citare]
În 2002, septembrie CDul „Mein Truck fahrt immer weiter/ This Good Old Truck” ajunge pe locul I în același context.[necesită citare]
În 2002 înregistrează un CD cu celebre hituri country și country-rock, reorchestrate, în duet, cu superstaruri ale genului: Percy Sledge, Wanda Jackson, Aaron Neville, Freddy Fender, etc.[necesită citare]
În 2002 și 2003 semnează alături de fiul său majoritatea pieselor muzicale din filmul artistic „Deadline-Das Musikill”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu