Ne vom aminti de vocea si sufletul minunat al Ofeliei Rauh Fiica muntilor

Ofelia Rauh - Delirul

Asculta mai multe audio folk
Ori ce ai scrie despre Ofelia Rauh ar fi prea putin, poti spune doar ca ea a fost printre cei tot mai rari acum care iubesc natura si muntele din toata inima. Pe Ofelia nu am cunoscut-o decat indirect prin amicul meu Cosmin din Vinerea Sibiului. El mi-a trimis prima melodie cantata de ea... pe care am ascultat-o. El a avut bucuria sa o si cunoasca si sa o asculte... intr-o noapte in fatza unei cabane din munti... aseara am vorbit cu el..vorbim rar.. mi-a povestit unde a mai fost..ce a mai facut... apoi am scris articolul de aseara... astazi mi-a trimis un E-mail cu inca 2 piese cintate de Ofelia descoperite prin inregistrarile vechi a celor care au intilnit-o pe cararile muntelui.. poate inca mai sant..poate multi care le au nu stiu ce important este sa le publice... ca lumea sa le cunoasca si sa le asculte. Ofelia iubea mult muntele, ea nu era din grupa celor care care merg la munte doar ca sa taie lemne si sa faca foc ori sa infiga cutitul in copaci si sa-si faca poze linga el.. Ofelia respecta muntele, stia fiecare poteca, fiecare copac.. isi lua chitara in spate si pleca asa de una singura prin munti... toti cei pe care ii intilnea ii deveneau prieteni, toti cabanierii o cunosteau.. si stiau ca atunci cand apare ea nimeni nu va mai dormii pana spre dimineata. Acolo afara in fata cabanei Ofelia cinta toata noaptea cintece de munte... avea o voce incredibila... si lumea o asculta cu drag. Spunea Cosmin ca ascultand-o pe Ofelia cantand pierdeai notiunea timpului.. cu ea si cintecele ei radeai..si plangeai... era incredibil ce fortza emana din sufletul ei.. Ofelia si-a facut si un club , special facut pentru copii din Brasov ca sa-i invete sa iubeasca si sa pretuiasca natura, nu castiga nimic material.. dar isi hranea sufletul cu bucuria de a impartasii si celorlalti minunea fara de asemanare a muntilor. Apoi pentru ca era o mare iubitoare a artelor martiale si-a facut si un club de carate. Spera sa poata strange niste bani ca sa-si poata scoate un album cu cantecele cintate de ea... Si-a dorit foarte mult un copil, iubea copii la nebunie, povestile spuse de Cosmin despre ea sint emotionante... erau tineri care o urmau peste tot doar ca sa-i asculte melodiile, doar ca sa auda povestile ei din calatoriile pe munti, Alpii Bavariei ii placusera tare mult si ii placea sa vorbeasca despre ei. Intr-o zi cand nimeni nu mai spera Dumnezeu s-a indurat de ea si i-a dat o fetitza ...dar i-a luat marea dragoste in schimb ... asa ca a compus mai multe cantece pentru dragostea ei pierduta si isi stampara dorul cintind prin muntii prin care isi petrecea toate zilele libere... Se mangaia cu gandul ca are un copil si ca are pentru ce sa traiasca... In luna August a anului 2007 Ofelia Rauh era la Amara, a plonjat in apa si si-a rupt coloana vertebrala... a stat 2 zile in coma si pe data de 5 August 2007 a murit.... Nu a reusit sa-si implineasca visul de a scoate un album cu melodiile cantate de ea... si nici visul de asi vedea fetitza crescuta mare. Noua care nu am cunoscut-o ne-au ramas doar melodiile ei asa neprelucrate cum le cinta ea prin munti in fatza cabanelor, melodii inregistrate de prietenii ei nenumarati cu ce au avut, uneori doar un telefon mobil, melodii care atingeau sufletele tuturor..deoarece erau cintate din suflet, din sufletul mare al Ofeliei... Celor care au cunoscut-o le-au ramas si amintirea chipului ei bland si al sufletului ei de aur, suflet care acum probabil strabate muntii raiului..Cum frumos zicea un prieten al Ofeliei. 1. Am să plâng, iubite, peste ochii tăi Cu lacrima verde a ochilor mei Sufletu-mi tristeţe să picure lin Să-ţi atingă fruntea şi să nu mai ştiu De plimbări pe drumuri şi nopţi înstelate De păduri adânci şi întunecate Luminate-alocuri de mici licurici Să uitam de toate, iubitul meu, ce zici R: Iau chitara-n braţe, aş dori să cânt Clipa de iubire, clipa de alint Dor şi mângâiere să curgă din strune Să ştii că exist, dar să uiţi de mine 2. Văd o creastă albă, văd şi două focuri Ard sortite parcă în fixate locuri Locul lui se ştie unde-i şi de ce Însă locul ei oare unde e Munţii mi-amintesc de chipul tău blând Ce mi-a curs în suflet, dar mi-a nins în gând Ţi-aminteşti, iubite, plângeam amândoi Ce mare iubire se pierdea în noi 3. Aş dori să vii, dar aş vrea să pleci Ţi-aş cânta ceva şi-aş tăcea în veci Aş întinde mâna, să te ştiu aproape Dar te du departe, amintiri te-ngroape Sau te poarte-aiurea căi de multe leghe Iubire-ntunecată să îţi stea de veghe Şi-un cântec de munte ce-ţi plăcea mai mult Să-ţi fie tristeţe, şoapte şi alint Ofelia Rauh - Oras banal

Asculta mai multe audio folk
Sursa: http://galaxiaborg.blogspot.de/2011/02/ofelia-rauh-fiica-muntilor.html