.jpg)
Romulus Vulpescu a plecat in Campiile ElizeeRomulus Vulpescu a plecat in Campiile Elizee, pentru a fi intampinat de Rabelais si Dante, Iacopone da Todi, Charles d’Orleans, Villon, Torquato Tasso, Moliére, Jarry, Brassens, care se plictiseau fara el, asteptandu-l demult sa-i spuna ”salut, batrane, hai, ca ne plictiseam fara tine!”, asa cum spunea ca o sa se intample, atunci cand nu va mai fi printre noi.Asa-mi place sa cred ca s-a intamplat, caci mai mult ca oricand vreau sa cred ca trecerea in nefiinta este doar un pas(o trecatoare, trecere) catre o lume care speram sa existe, chiar daca sub o alta forma decat cea cu care suntem obisnuiti.La anul ar fi implinit 80 de ani, probabil ca fiind contemporan cu el insusi si-a spus inca o data ”imi sant contemporan si mi-e de-ajuns”, dar noua nu ne-a fost de ajuns, l-am fi dorit aici, cu noi, cat mai mult timp, caci avea o anume intelepciune pe care nu varsta i-o conferise, venea dintr-un mod intuitiv, asa cum a recunoscut de atatea ori.Poet, scriitor, traducator, politician intr-o vreme in care ”politica era facuta de oameni si nu de partide, care o iau cand la stanga, cand la dreapta”, vorba sa, Romulus Vulpescu a fost si va ramane unul dintre oamenii care prin plecarea sa, ne-a lasat mai saraci decat criza economica.Un om cu o finete a caracterului aparte, un intelept in viata, un scriitor care a avut curajul sa-si recunoasca public esecurile, spunand ” am scris poezie proasta, proza proasta, am scris si eseistica proasta. E fatal. Si nu spun asta ca sa n-apuce altul s-o spuna, ci pentru ca asta-i o realitate”, dar si reusitele venite prin munca sa de-o viata, despre care spunea ca seamanau cu fericirea, desi era foarte sceptic in privinta acesteia, nestiind daca exista cu adevarat.Astazi, 19 septembrie 2012, suntem cuprinsi de-o tristete asemanatoare cu cea pe care am trait-o la moartea lui Octavian Paler, un alt intelept pe care am avut privilegiul de a-l avea contemporan.Romulus Vulpescu, Octavian Paler, oameni care au trait si s-au comportat ca adevarati oameni, nu doar s-au numit oameni.
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace, la loc de odihna, cu verdeata!!! Rita Drumes
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu