Chiar mi-e foarte dor de-acasă, mă credeţi?....
se zbuciumă vara să plece
şi lasă în braţele toamnei pământul
domnească în pace-n regatul ei rece
cu doruri tăcute ruginind printre frunze
căci viile-s stoarse de vlagă…
stăpân va fi vântul
când mustul stropi-va cu viaţă
paloarea pe-uscatele-mi buze
aicea, departe, pe-o insulă veche
cu zei şi zeiţe-mpietrite pe socluri
cu ţărmuri stâncoase şi stranii
şi plajele pline de pietre
visele ard
şi valsează-n sălbatice focuri
amurguri roşite, ucise de marea cea mare
când mie mi-e dor de castanii
ce-şi scutură frunza pe gard
vreau toamna de-acasă-n străvechile dacilor locuri
ce dulce chemare…
vreau bruma să-mi usture ochii
răcoarea din codrii să-mi biciue trupul
ruginiul pe alei să cutremure plopii
iar gustul de toamnă târzie
inunde-mi iar lutul
pâinea credinţei coaptă pe vatră
şi jalea din bucium pe creste de munte
să-mi fie străjeri, toamn-arămie
mai lasă-mi tu, visul, ca altădată
şi picură-mi mir şi iubire pe frunte
acol-ntre moţi, într-o lume curată
aşteaptă-mă, mamă, acasă
fă focul în vatră, aprinde tăciunii
şi-adu din cămară zacuscă şi slană
o cană de lut cu iubire o umple
şi-o aşează cuminte, pe masă
aşa cum făceau sfinţii noştri, străbunii
cu suflete calde şi-atâta de simple
aşteaptă-mă, mamă, curând vin acasă!
Limassol, Cipru
25 septembrie 2012
paloarea pe-uscatele-mi buze
aicea, departe, pe-o insulă veche
cu zei şi zeiţe-mpietrite pe socluri
cu ţărmuri stâncoase şi stranii
şi plajele pline de pietre
visele ard
şi valsează-n sălbatice focuri
amurguri roşite, ucise de marea cea mare
când mie mi-e dor de castanii
ce-şi scutură frunza pe gard
vreau toamna de-acasă-n străvechile dacilor locuri
ce dulce chemare…
vreau bruma să-mi usture ochii
răcoarea din codrii să-mi biciue trupul
ruginiul pe alei să cutremure plopii
iar gustul de toamnă târzie
inunde-mi iar lutul
pâinea credinţei coaptă pe vatră
şi jalea din bucium pe creste de munte
să-mi fie străjeri, toamn-arămie
mai lasă-mi tu, visul, ca altădată
şi picură-mi mir şi iubire pe frunte
acol-ntre moţi, într-o lume curată
aşteaptă-mă, mamă, acasă
fă focul în vatră, aprinde tăciunii
şi-adu din cămară zacuscă şi slană
o cană de lut cu iubire o umple
şi-o aşează cuminte, pe masă
aşa cum făceau sfinţii noştri, străbunii
cu suflete calde şi-atâta de simple
aşteaptă-mă, mamă, curând vin acasă!
Limassol, Cipru
25 septembrie 2012



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu