.jpg)
Vă ofer o poezie care anunţă noua mea carte, aflată în pregătire
Iubita mea eternă, te desfac
În filele acestui zodiac,
Tu ai de toate şi tu eşti din toate
Femeile din vis, din realitate.
Ai fost un foc mutat într-un berbec
Cu care îmi doream la drum să plec,
Nu am crezut că inima se-ndoaie
Şi că poţi deveni o biată oaie.
Ai fost un taur aspru în cuvânt,
Un semn solid, pământ, cum însumi sunt,
Nu pot să cred că şira ţi se pleacă
Şi că poţi paşte ca o simplă vacă.
Ai fost şi eşti ambiguu stol de gemeni,
Dar în adâncul meu speram că semeni
Cu mine. Şi-n oglindă mă încaier
Când te arată că eşti vid, nu aer.
Ai fost, de firea mea-ncleştată, rac,
Un semn de apă, un fluid opac,
Am vrut să facem lumea doar în doi,
Dar tu te-ai dus pe drumul înapoi.
Ai fost mutată-n strigătul de leu
Din jungla mea şi har din harul meu,
Şi, când credeam că lumea ni-i prea mică,
Te-ai dovedit în luptă o pisică.
Când te-am atins şi te-am găsit fecioară,
Povara am simţit cum mă doboară,
Dar, mai târziu, din pură peste poate,
Ai decăzut în curiozitate.
Mi-ai fost balanţă în haotica viaţă,
De tine am văzut cum mi se-agaţă
Speranţe, vise, binele, amarul,
Dar n-am ştiut că ţi-e nebun cântarul.
Mi-ai fost în plin deşert un scorpion
Ce m-a tratat cu un venin afon,
Am mai rămas o clipă pe picioare,
Pân-am simţit cât de uşor se moare.
Ai fost arcaşul, tu, săgetătoare,
Şi am sperat că dragostea nu moare,
Când o loveşti în inima deschisă,
Dar miza ta era o biată fisă.
Ai fost şi capricorn de vreme lungă,
Fugeam de toţi, să nu ne mai ajungă,
Dar eu o conturam prea omeneşte
Pe capra care-n drum se răzgândeşte.
Mi-ai fost şi vărsător, să simt cum trece
Un râu de dragoste-n ulciorul rece,
Eu te ţineam, îndrăgostit, de toartă,
Iar tu mă iroseai prin vâna spartă.
În tot oceanul, am văzut doar peşti
Şi mântuire am crezut că mi-eşti,
Dar binele s-a transformat în rău,
Când ai plecat în hău cu bancul tău.
Nu cred în horoscop, în zodiac,
Iubirile din liste nu se fac,
Cu şobolani, cu bivoli şi vreun câine,
Cu capre şi cocoşi, de azi pe mâine.
Dragoni şi cai, maimuţe cu dispreţ
Şi iepuri, tigri, şerpi şi un mistreţ
Pot să se-adune şi să se răsfire,
Cred doar în visul de-a iubi-iubire.
Iubita mea eternă, te refac
În semnele acestui zodiac
Pământ, metal, lemn, aer, foc şi apă
Nu au putere toate să te-ncapă.
Şi, dacă noi ne-am risipit mereu,
Şi, dacă te-a lovit cuvântul greu,
De vină nu eşti, nu-i Dumnezeu,
Ci vinovat sunt eu, mereu doar eu.
Andrei Păunescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu