NOAPTE DE OCTOMBRIE FELICIA FLEDIOREAN

                  

E ora când pleoape căzute adorm

Se-nchid peste ochii învinşi de nesomn,

E timpul când luna pe cer s-a ivit

Regină-ntre stele pe cer şi zenit.

E noaptea când vise dansează cu noi

Şi stelele cad pe copaci trişti şi goi,

E toamnă în suflet şi toamnă-n cuvânt

Şi frunzele cad peste tristul pământ.

Şi noaptea tristeţea apasă mai grea

Un fluture alb a murit pe perdea

Şi totul în jur e amar şi meschin

Şi toate durerile-n gânduri îmi vin.

Ea,noaptea desparte lumina din noi

Tăcută visez cum speram amândoi

Şi cât anotimp a trecut prin tăceri

Şi câte iubiri au apus până ieri.

Se leagănă noaptea pe aripi de vânt

E toamnă în inimi şi iarnă-n cuvânt

Şi-n gara uitată de mult mă visez

Stăteam amândoi luminaţi de amiezi.

De-acuma e noapte şi ziua e grea

Iar gara uitată va piere şi ea,

Nu-i timp de iubire,nu-i timp de-amintiri

E vremea apusă cu vechi întâlniri.

E noapte şi zilei plătim azi tribut

Uităm şi de viaţă,uităm de trecut

Şi-n liniştea toamnei ce trece mai greu

Ne spunem de-acum:noapte bună mereu.