.jpg)
Vă plac fotografiile?
Fotografia – miracolul copilăriei mele!
Am descoperit demult, pitit pe un raft al bibliotecii, un album cu
fotografii. L-am răsfoit şi am privit uimită la figurile necunoscute ce
se uitau fix la mine. Mi s-a spus cândva că aceştia erau bunicii mamei,
bunicii tatălui, alţii, unchi şi mătuşi, prietenii, cunoscuţi. Toţi
făceau parte din marea mea familie necunoscută. Toţi erau păstraţi cu
sfinţenie în amintirile alor mei, dar şi în spaţiul cu imagini alături
de mai noile fotografii cu mine şi cu locurile prin care am călătorit.
Toate erau numai ale mele! Rareori erau arătate şi altor persoane care
veneau ocazional în vizită.
Vremea a trecut, fotografiile au căpătat
patina timpului. Le privesc nostalgic uneori şi mă întreb: cine le va
mai privi după plecarea mea?
Oare s-a procedat corect ţinându-se aceste dovezi ale trecerii unor oameni prin timp doar pentru membrii familiei?
Sau ar fi fost mai bines să le arătăm tuturor aşa cum se procedează în zilele noastre?
Voi ce credeţi despre postarea fotografiilor de familie pe site-urile de socializare?
Vă plac fotografiile?
Fotografia – miracolul copilăriei mele!
Am descoperit demult, pitit pe un raft al bibliotecii, un album cu fotografii. L-am răsfoit şi am privit uimită la figurile necunoscute ce se uitau fix la mine. Mi s-a spus cândva că aceştia erau bunicii mamei, bunicii tatălui, alţii, unchi şi mătuşi, prietenii, cunoscuţi. Toţi făceau parte din marea mea familie necunoscută. Toţi erau păstraţi cu sfinţenie în amintirile alor mei, dar şi în spaţiul cu imagini alături de mai noile fotografii cu mine şi cu locurile prin care am călătorit. Toate erau numai ale mele! Rareori erau arătate şi altor persoane care veneau ocazional în vizită.
Vremea a trecut, fotografiile au căpătat patina timpului. Le privesc nostalgic uneori şi mă întreb: cine le va mai privi după plecarea mea?
Oare s-a procedat corect ţinându-se aceste dovezi ale trecerii unor oameni prin timp doar pentru membrii familiei?
Fotografia – miracolul copilăriei mele!
Am descoperit demult, pitit pe un raft al bibliotecii, un album cu fotografii. L-am răsfoit şi am privit uimită la figurile necunoscute ce se uitau fix la mine. Mi s-a spus cândva că aceştia erau bunicii mamei, bunicii tatălui, alţii, unchi şi mătuşi, prietenii, cunoscuţi. Toţi făceau parte din marea mea familie necunoscută. Toţi erau păstraţi cu sfinţenie în amintirile alor mei, dar şi în spaţiul cu imagini alături de mai noile fotografii cu mine şi cu locurile prin care am călătorit. Toate erau numai ale mele! Rareori erau arătate şi altor persoane care veneau ocazional în vizită.
Vremea a trecut, fotografiile au căpătat patina timpului. Le privesc nostalgic uneori şi mă întreb: cine le va mai privi după plecarea mea?
Oare s-a procedat corect ţinându-se aceste dovezi ale trecerii unor oameni prin timp doar pentru membrii familiei?
Sau ar fi fost mai bines să le arătăm tuturor aşa cum se procedează în zilele noastre?
Voi ce credeţi despre postarea fotografiilor de familie pe site-urile de socializare?
Voi ce credeţi despre postarea fotografiilor de familie pe site-urile de socializare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu