CORINA-ROTH

Picaturi de ganduri bune,.,din suflet,.,pentru suflet,.,pentru tine...si o zi minunata....si un sincer La multi ani prietenei mele Camelia Radulian din Craiova !

 

 

DesiComments.com | Flowers, Rose | Forward this Picture

Versuri: CAMELIA RADULIAN
Muzică: TATIANA STEPA

Părinţii au închis ferestre lungi
Cu lacăte de iarbă şi de flori
În casa lor, de sub pământ trimit
Scrisori de stele-albastre uneori.
Dacă e drept, şi tot au murit
Ca frunza zdrobită în mâini,
Doamne, împarte-le carnea măcar
Cu tristeţe şi milă la câini.
A fost cândva şi carnea lor un trup
Şi-au îmbrăcat şi ei costum de miri
Azi, vulturii deasupra lor zburând
Pe alb de oase scriu cu amintiri.
Şi ne veghează ochii dintre spini
Cu lacrima iubirii de apoi
Părinţii dorm sub legănări de crini
Cu mâna-ntinsă veşnic peste noi.

OCHII ŢIN MINTE

Camelia Radulian

Ucide tot ce nu e al tău

căci te-ai născut gol

ca aerul, ca somnul.

Tu nu poţi respira

atâta glorie.

Pădurile din jur

nu-ţi pot încăpea în oase

şi chiar dacă ţi-ai sprijini

ochii pe mări,

nu le-ai putea, albastre,

adânci în orbite.

În fiecare clipă ce vine

marea a fost demult,

prea demult,

aproape că nici n-a existat,

iar tu esti mai gol,

mai gol- îţi spun-,

decât o amintire fără stăpân.

Doar ochii,

ochii nebuni

mai tin minte.

Ei desenează pe timp

arar, arar,

aidoma păianjenului

pe-a cărui pânză

s-a sinucis

ziua de mâine.

Camelia Radulian - Rug în octombrie (2009)

Craiova: Camelia Radulian este un manager cu suflet de poet

Şi-a consumat energia în vers, în armonii muzicale, în idei creative, pe care le-a îmbinat şi le-a valorificat chiar şi-n advertising, domeniu în care a ales să pună pe picioare o afacere.

Nu demult, Camelia Radulian, cândva jurnalist, unul dintre cei mai buni realizatori de eseuri şi reportaje de televiziune, reuşea să îi surprindă pe mulţi cu o ipostază prea puţin cunoscută. Aceea de poet. Cu atât mai mult cu cât de câţiva ani îşi modelează o altfel de creaţie, una cu rădăcini financiare: o agenţie de publicitate.

Un afiş anunţa un spectacol gândit, regizat, pus în scenă, cu ea drept protagonist. Îşi lansa, pe scena Teatrului Liric, volumul de versuri „Rug în octombrie“, ce avea între coperţile lui şi albumul folk al bunei sale prietene, Mădălina Amon. „A fost povestea poetului în miezul toamnei, îngropat în frunze, care intră şi iese din decor. Pe lângă el…toate pâlpâirile de jar, stările de vis“, mărturiseşte Camelia Radulian.

„Oricine e avid să-şi lase fantezia să zburde“

N-a pierdut din ochi niciun detaliu al lansării volumului cu album şi nu uită o clipă câtă sensibilitate trezise pe chipurile spectatorilor amestecul de poezie, imagine, muzică, balet şi visare.  „Oricine e avid să zboare, să îşi lase fantezia să zburde“, mai spune poeta care şi-a proiectat viaţa pe scenă prin „Rug în octombrie“.

De altfel, cu emoţiile a lucrat de când se ştie. Mărturie stau chipurile de bătrâni, de oameni împovăraţi de viaţă pe care le regăseai în eseurile de televiziune precum „Uitaţii noştri“, „Umbre fără noi“ sau „Dumnezeu în oglindă“. O experienţă din care a învăţat cât să îi ajungă în tot ce face şi astăzi a fost Granada Television, locul în care a făcut o specializare în regie de film, de care se foloseşte şi azi în creaţiile video publicitare. Acolo a şi luat un premiu pentru scenariu.

Au mai fost premii şi în ţară, la Gorj-Fest pentru reportajul „Flori fără petale“, la Festivalul de Film Independent de la Târgu Mureş. Producţiile ei au fost difuzate de Antena1 şi PROTV.

Sursa:

 http://adevarul.ro/locale/craiova/craiova-camelia-radulian-manager-suflet-poet-1_50aca0307c42d5a6638715bb/index.html#

 

Camelia Radulian arde ca un Rug în octombrie


 - Din ciclul „Momente literare la Pariu pe Prietenie” - 6 iunie 2010 -

Până nu demult, nu auzisem de Camelia Radulian, nu ştiam că ascultasem versurile ei cântate de Tatiana Stepa. A fost nevoie de un Pariu pe Prietenie, a fost nevoie să vină de la Craiova...

Jurnalistă renumită, realizatoare de eseuri şi reportaje de televiziune, cu o companie de publicitate în plină ascensiune, poeta Camelia Radulian arde ca un Rug în octombrie.

Volumul de versuri, legat în mod original, ale cărui coperţi unicate, sunt modelate şi pictate manual chiar de către autoare, poartă în interior amprenta Tatianei Stepa, buna ei prietenă dispărută prematur dintre noi. L-am întors pe toate feţele în încercarea de a mai afla câte ceva despre autoare. Dar nu, nu a inserat niciun reper autobiografic, nicio referinţă critică, nimic. Între paginile îngălbenite, şi-a pus doar sufletul... „pâlpâirile de jar, stările de vis”.

Momentul literar rezervat volumului Rug în octombrie şi autoarei lui, a fost marcat pe tot parcursul de prezenţa scenică deosebită a protagonistei. S-a simţit onorată de poeta Clara Mărgineanu care, în cuvinte puţine, dar convingătoare, a prezentat-o drept „unul dintre poeţii autentici ascunşi în spatele modestiei”.

Când s-a ridicat şi s-a îndreptat spre scenă, am avut senzaţia că văd în faţa ochilor o adevărată actriţă. Îşi aranjase cu multă atenţie ţinuta, coafura, totul. Încă de la primele cuvinte rostite, a impresionat prin vocea ei caldă. A recitat dumnezeieşte poemul A fost... dedicat mamei dispărute înainte de vreme –  s-a făcut linişte împrejur, o linişte pe fundalul căreia se auzeau doar acordurile de chitară. Dar liniştea a fost curmată, în mod neaşteptat, de ropote de aplauze.

Câtă sensibilitate a trezit pe chipurile spectatorilor amestecul armonios de poezie, muzică şi imagine, nu pot să-ţi spun! Nu îţi este dat în fiecare zi să întâlneşti oameni ca ea...

Mai târziu, a fost rechemată de public pentru a doua serie de recitări...



Nu ţi-am spus niciodată
     aceste cuvinte.
     de câte ori încercam
     să le nasc,
     se aşeza sub mâna mea
     cadavrul unei scrisori
     netrimise
şi-atunci
     cuvintele îmi putrezeau
     în genunchi
     în timp ce tot încercam
     să le aprind lumânări,
     să ştie că le-am iubit
     cu durere.

Probabil
     nu-ţi voi spune
     niciodată nimic.
Iată dovada:
     eu stând la priveghiul
     celor mai iubite cuvinte
     tot încercând să le nasc,
ucigându-le.
(Camelia Radulian- Priveghi)

Cu o graţie deosebită şi un zâmbet cald, a dăruit fiecăruia dintre cei prezenţi, cartea atât de dragă sufletului ei, cartea pe a cărei primă pagină autoarea notează: „Datorez apariţia acestei cărţi bunei mele prietene, Tatiana Stepa, domnului Romulus Vulpescu şi tuturor celor dragi care m-au încurajat şi susţinut”.

„A scris versuri poleite cu aur” a adăugat Peter Sragher, un prieten apropiat al poetei, recitând una dintre poeziile din volum.

Lansarea volumului Rug în octombrie, având între coperţile lui şi albumul de muzică folk al prietenei ei concitadine, Mădălina Amon, a avut loc în luna octombrie 2009 la Teatrul Liric Elena Teodorini din Craiova şi a fost organizată în cele mai mici detalii de însăşi autoarea volumului prin intermediul firmei de publicitate Rec Media pe care o conduce. A fost o lansare de succes, un adevărat spectacol de muzică, balet şi poezie, care a avut drept invitaţi folkişti de renume, precum Maria Gheorghiu, Cristian Buică, Magda Puşcaş, Valentin Moldovan, Neculae Constantin şi Raul Cârstea.

„Oricine e avid să zboare, să îşi lase fantezia să zburde”, a mărturisit poeta Camelia Radulian, cu ocazia lansării.
 Sursa:
 http://www.revistasingur.ro/articol-pres/1803-camelia-radulian-arde-ca-un-rug-in-octombrie

De neînfrînt

"În momente de ruină sufletească, atunci cînd întelegeam prin ce trece, mă încărcam de starea ei şi scriam", spune Camelia Radulian, poetă pe ale cărei versuri Tatiana Stepa cîntă sfîşietor. 

Camelia Ra­dulian este însă, întîi de toa­te, prietena bună a ar­tis­tei. Ne-a povestit că i-a fost adusă drept surpriză la o petrecere de ziua ei. Surpriza a fost mare şi feri­cită pentru Camelia, care i-a spus cu emoţie: "Nu trebuie să cînţi nimic, dacă nu simţi că vrei să faci asta. Te rog doar să rămîi lîngă noi". 

CROCHIU. Camelia Radulian îi face prietenei sale un frumos portret, amintin­du-şi că Tatiana este un om plin de tărie sufletească, chiar şi în clipele grele. "Tatiana are, poate paradoxal, vocaţia puterii şi a luptei. În viaţa de zi cu zi, Tatiana este o mai degrabă o fiinţă solară, de o rezistenţă şi de o tenacitate ieşite din comun. Are un spirit limpede, o logică de fier, un umor fin şi o inteligenţă sclipitoare. Ştiu că mulţi o asociază unui porţelan fragil, pe care îl răneşte pînă şi lumi­na. Tatiana poate fi rănită de oameni, de ploi, de întîmplări şi de viaţă, în general. Dar ea nu va fi niciodată înfrîntă." 

HARUL. "În momente de ruină sufletească, atunci cînd înţelegeam prin ce trece, mă încărcam de starea ei şi scriam. Cuvintele se aş­terneau singure pe foaia de hîrtie, ca şi cum nu eu, ci o altă mînă le-ar fi scris. Aşa s-au născut cîteva cîntece, dedicate părinţilor ("Dreptul la milă", "Drumul spre lună"), dramei prin care trecea tatăl ei ("Cîntec pentru tatăl meu"), iubirii stinse dintre ea şi Andrei Păunescu ("Valsul zilelor pustii"), femeii care îmbătrîneste în singurătate ("Femeia de lut"). Tatiana a fost şi este cea mai mare susţinătoare a mea în ceea ce priveşte abi­li­tatea mea de a scrie versuri. De multe ori alerga cu poe­ziile mele la domnul Romulus Vulpescu, care îi era şi îi este mentor, şi se întorcea spu­nînd: «Ţi-am spus eu: l-ai făcut şi pe el să plîngă». În anul 2004 am decis că Ta­tiana trebuie să aibă un CD şi aşa i-am devenit produ­cătorul albumului «13 clipe». Au fost luni întregi de muncă neîntreruptă, sute de ore de înre­gistrări… Reuşita lan­sării albumului, sălile pline pînă la refuz, felici­tările, ecourile venite chiar şi din Statele Unite nu au ega­lat momentul de fericire în­lăcrimată pe care mi l-a ofe­rit Tatiana spunînd: «Nu ştiu cum să-ţi mulţu­mesc. Tu mi-ai împlinit un vis...». Acelasi vis mi l-a oferit, peste ani, Tatiana. Împreună cu alţi minunaţi prieteni şi cu distinsul domn Romulus Vul­pescu mi-a editat, în secret, un volum de poezii. Acest volum mi-a fost oferit drept cadou de ziua mea. Aceasta e Tatiana. Un om care nu uită niciodată să întoarcă binele pe care îl pri­meşte", a în­cheiat Camelia Radulian.

Sursa:

http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/editie-de-colectie/tatiana-stepa-25-august-2008/de-neinfrint-316472.html