.jpg)
Cătălin Filipoiu: „Urmez drumul mamei, cu chitara în braţe şi poezia în inimă“
de Loreta PopaL-am privit cântând şi din culise, şi din sala de spectacole pe Cătălin Filipoiu, fiul Tatianei Stepa, ştiind că poartă cu el, grea, crucea destinului şi de fiecare dată am văzut cum nimeni, dar nimeni din cei prezenţi nu rămâne indiferent. Născut în plină vară, la 4 august 1981, Cătălin Stepa a preluat numele mamei pentru scenă; crede că e mai corect astfel. Aidoma ei, nu lasă să răzbată nicio lacrimă, nicio frântură de slăbiciune la suprafaţă. Cântecele lui Cătălin vindecă, alină şi limpezesc sufletele celor care îl ascultă. Şi nu e puţin lucru.
„Un cuvânt de-al tău poate înălţa un suflet”Din câteva acorduri muzicale desenate de mama sa pe o foaie albă pentru un elev al său a luat cât i-a fost de-ajuns să înveţe să ţină chitara în braţe. Pe parcurs a învăţat să o şi mângâie cu tandreţea necesară. Pentru că mama sa nu era un om oarecare a avut o copilărie frumoasă, plină de muzică şi oameni frumoşi. Deşi iubeşte enorm muntele şi chiar a devenit jandarm montan, Cătălin şi-a dat seama că-i place să şi cânte. Aşa că a devenit şi artist. „Este impresionant să-ţi dai seama că un cuvânt de-al tău poate înălţa un suflet”, spune Cătălin. A avut norocul ca din aluatul pe care Dumnezeu l-a folosit când a suflat viaţă asupra mamei sa să rămână suficient şi pentru el. Cătălin Stepa nu este un simplu om cu chitara pe umăr. Este cântecul pe care Tatiana Stepa l-a dăruit lumii, visul ei fericit, pentru care se simţea recunoscătoare. O mare de oameni a cântat la picioarele sale, apoi, după ce şi-a pus aripi de drum, mulţimea a rămas în picioare, alături de fiul său. Scânteia sa arde încă pe scenă. „Vă mulţumesc că v-aţi gândit la mine şi la mama, pentru că o dată cu trecerea timpului tot mai multă lume uită. Nu e de judecat, pur şi simplu viaţa merge înainte şi preocupările sunt altele”, ne-a spus Cătălin. „Am multe amintiri din copilărie, nu ştiu care ar fi cea mai frumoasă şi nu cred că pot să aleg doar una... Am avut o copilărie fericită, cu jocuri şi jucării, cu multă lume în jurul meu. Mama spunea aşa: «Dacă trăieşti doar pentru tine, fără să ajuţi pe cei din jurul tău atunci când au nevoie, nu trăieşti cu adevărat». Ea ajuta pe oricine cu foarte mare drag şi zicea că asta o face fericită. Drept urmare, şi eu fac acelaşi lucru. Să urmez drumul mamei mele, cu chitara în braţe, şi poezia în inimă a venit de la sine. Nu am făcut nimic anume. Am fost luat «pe sus», oarecum, şi pus pe scenă. Eu nu am cântat niciodată cât a trăit mama, şi abia după aceea a fost parcă un imbold, mie îmi place să cred că a venit de la ea”, afirmă Cătălin Stepa.
„Am crescut înconjurat de muzică”De
la Tatiana a învăţat multe lucruri, dar fără ca artista să impună ceva.
„Am observat şi am apreciat tot timpul felul în care muncea, în care
îşi făcea prieteni, felul în care gândea şi principiile sale. Ea a fost
şi este un model de urmat. Muzica a însemnat întotdeauna foarte mult,
pentru că la noi în familie toată lumea cânta. Bunici, unchi... toată
lumea, din păcate pentru vecini”, spune cu un zâmbet larg pe chip
Cătălin. „Am crescut înconjurat de muzică. Talentul înseamnă ceva cu
care te naşti. Îl ai sau nu. Bineînţeles, el se dezvoltă prin muncă.
Inspiraţie? Nu ştiu... Nu am descoperit vreo regulă sau altceva care să
mă inspire. Deşi pentru unii funcţionează atunci când folosesc tot felul
de substanţe, eu nu am încercat şi nici nu am de gând. Depinde de
starea în care sunt în mare măsură. Şi nu e vorba despre tristeţe,
bucurie sau ceva de genul asta. Nu ştiu, dacă sunt relaxat, liniştit...
Cam asta ar fi. Nu am descoperit vreo reţetă”, afirmă fiul Tatianei
Stepa.„Cu siguranţă să nu încerci este infinit mai rău decât să eşuezi”Cătălin Stepa este convins că un artist are mare nevoie să fie împăcat cu sine însuşi. „Un artist trebuie să fie mulţumit de drumul pe care şi l-a ales, şi mai ales să primească recunoştinţa şi aprecierea publicului, pentru că eu cred că aşa se măsoară succesul. Şi toată lumea îşi doreşte să aibă succes, nu? Cu siguranţă să nu încerci este infinit mai rău decât să eşuezi. Cât timp consideri că ai o şansă merită să încerci. Cred că aspectul esenţial al caracterului unui om constă în integritate. Este important să-ţi asumi ceea ce eşti şi să lupţi pentru principiile tale. Nu aş schimba nimic la viaţa mea. Pentru că toate se întâmplă cu un rost. Poate doar faptul că nu m-am atins de chitară şi nu am vrut să cânt niciodată până acum câţiva ani.”
„Ne facem viaţa în funcţie de alegerile noastre”Din păcate, în România de astăzi cuvântul patriotism este unul demodat. Atât tinerii, cât şi cei mai în vârstă au pierdut cumva iubirea de glie, de locul în care s-au născut, crede Cătălin. „Mai rău decât atât, este ruşinos să fii patriot în unele împrejurări. Sunt de acord că lumea s-a schimbat şi se schimbă, şi sunt lucruri care se demodează, dar toate acestea nu ar trebui să aibă legătură niciodată cu trecerea timpului sau cu greutăţile prin care trecem. Din păcate, suntem bombardaţi din aproape toate părţile cu mesaje şi modele nu tocmai pozitive. Pentru mine România este ţara mea... Sunt multe lucruri care mă dezamăgesc şi mă dezgustă, nu prea îmi place ce se întâmplă în ea şi nici direcţia în care merge, dar sper şi cred în schimbare. Nu aş pleca din România decât dacă nu aş avea de ales. Cu toţii sperăm la un trai mai bun, dar banii nu înseamnă totul, iar aici eu am o viaţă foarte frumoasă, cu bani puţini (ca mai toată lumea), dar frumoasă. Mă bucur de lucruri pe care banii din altă ţară nu le pot înlocui. Ne facem viaţa în funcţie de alegerile noastre”, afirmă Cătălin.
„Mulţumirea de sine e cea mai importantă”Proiecte, planuri, idei pentru perioada imediat următoare sunt nenumărate. „Ca toată lumea sper la un material, la un album. Am ceva cântece, dar e mai dificil cu partea materială. În rest, să particip la cât mai multe evenimente, iar pe plan personal, un copil, poate. Nu am fost pus în situaţia să aleg. Le fac pe toate pentru că există înţelegere şi din partea soţiei, am mulţi prieteni care sunt lângă mine şi mă încurajează, am avut ocazia uriaşă să cânt în mai multe spectacole şi să am o colaborare excelentă cu domnul Victor Socaciu, care a fost lângă mine în momentele cele mai grele... Iar mulţumirea de sine e cea mai importantă în alegerile pe care le-am făcut până acum şi pe care o să le fac de acum încolo”, a încheiat Cătălin Stepa.
„Un public călduros creează o uşoară dependenţă“
Răspunde mereu prezent la festivalurile de muzică folk, iar oamenii îl iubesc pentru că duce mai departe numele mamei sale, dar şi muzica sa. „Unde sunt chemat merg cu mare plăcere. Este îmbucurător faptul că festivalurile folk sunt multe. Mă bucur să văd asta, e o bucurie imensă care creează, cred, şi o uşoară dependenţă. Mai ales starea pe care o transmite un public călduros şi plăcerea deosebită că sunt recunoscut. Mă bucură recunoaşterea mea, pentru că încerc să-mi creez drumul meu. Mama a muncit mult şi munca sa trebuie respectată în primul rând de mine. Cânt şi cântecele sale, dar încerc să mă identific şi eu cu un stil propriu. Acesta este motivul pentru care cânt în majoritate cântecele mele. Cred că oamenii s-au obişnuit într-o oarecare măsură cu lucrul acesta, şi mă bucur când sunt apreciat pentru munca mea”.Sursa:
http://www.taifasuri.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu