.jpg)
SA O AJUTAM PE prietena mea Ioana Furdui , care se ocupa si de pagina In Memoriam Tatiana Stepa !
https://www.facebook.com/pages/In-Memoriam-Tatiana-Stepa/104165172953806
Revin... si insist pentru ca merita... Si pentru ca dam mai departe
pe-aici toate prostiile. Asta nu e prostie. E viata unui om care a avut
mai putin noroc decit altii. Si nu va rog decit sa dati mai departe...
poate un om din lumea asta poate face ceva pentru ea. Fiindca are mare
nevoie. Desi partea cu operatia nu mai e valabila... a renuntat de mult...
Cine se implica as fi recunscatoare ,dupa mine as aduna toti prietenii
care iubesc muzica folk sa i facem un CONCERT UMANITAR ....daca aveti
ideie scrieti -mi am nevoie de ajutorul vostru dragii mei prieteni !
Povestea ei mai jos :
Ce
rost avem pe lume daca nu suntem recunoscatori pentru ce avem? Daca nu
stim sa ne privim in oglinda si sa ne autodeclaram multumiti pentru ce
suntem nu pentru cum suntem...Angrenati in secolul vitezei, deseori
uitam sa ne bucuram de sanatate, de o masa calda, o baie fierbinte sau
chiar si de patul in care dormim la noapte. Ne grabim sa facem bani, sa
ne platim ratele la timp, sa ne aglomeram averile din banca fara sa stim
ca ea - dragostea de oameni - nu are nevoie de un pin din patru cifre
si nici macar de o chitanta cu extrasul de cont. Cel mai bine o stie
chiar ea, Ioana, un copil maturizat fortat si greu incercat de destin,
care de multe ori nu a avut de ales si chiar s-a multumit sa se
hraneasca zile la rand doar cu paine si apa. „Au fost si perioade cand
n-am avut ce manca. Nici vorba sa fi avut langa mine sprijin atunci cand
am avut cea mai mare nevoie. Pana cand am intalnit-o pe Mimi. M-am
descurcat singura, am strans din dinti, am mers si in patru labe cand a
fost nevoie“.
Viata bate filmul
S-a
nascut in Hunedoara. Mai are trei frati care, intre timp, au ales calea
strainatatii si si-au abandonat surioara in valtoarea problemelor pe
care doar adultii sunt in stare sa le tina in frau. Tatal a incetat sa-i
mai ofere dragoste si afectiune. Flash-uri, amintiri dureroase, dar si
momente frumoase s-au adunat in risipiri grabite, peste ani, in mintea
tinerei hunedorence. I-a fost dat sa-i piara in brate mama, iar mai apoi
prietenul pe care l-a iubit cu sinceritatea specifica primilor ani ai
adolescentei. A suferit patru operatii simultan si se deplaseaza in
continuare cu dificultate. In schimb, o are pe Mimi langa ea, cu care
imparte de aproape un an o pretioasa prietenie cum rar se mai infiripa
in ziua de azi intre doi oameni. Nu s-a plans, nu a cersit compasiunea
celor din jur si a stiut sa treaca singura peste nedreptele provocari
ale vietii. Tanara nu-si doreste nici pe departe sa faca din povestea ei
o temnita a sufletelor singure si nepartinite de soarta. Vrea doar ca
tot ce a rememorat in cele cateva ceasuri petrecute in fata cafelei cu
lapte sa fie marturia unui tratat despre pasiuni, dorinte, sperante si
nimic mai mult.
Mama o vegheaza de Sus
A
trecut prin nenumarate experiente dramatice, s-a lovit de jignirile si
umilintele semenilor ei, dar a iesit intotdeauna invingatoare. Are un
simt al umorului contagios, e vesela, efervescenta si radiaza doar
optimism si buna dispozitie in jurul ei. Poate doar cateva lacrimi
ascunse in coltul ochilor au tradat-o la un moment dat, atunci cand,
pentru prima si singura oara pe perioada discutiei cu reporterul
Monitorul de Sibiu, a cutezat sa dea frau liber singurei slabiciuni pe
care o are: mama. „Tot ce fac, fac pentru mama. Tot ce am realizat pana
acum este doar in memoria ei. Imi amintesc casa plina de oameni si zarva
in ziua in care mama s-a stins din viata. M-am tarat cu ultimele
puteri, in patru labe, pana la patul ei si am tinut-o de mana pana in
ultimul moment. Mi-a spus sa fiu cuminte, ca este mandra de mine, ca ma
iubeste si ca incepand din acea clipa, ma va veghea de undeva de sus.
Mama a plecat in Ceruri, dar sunt sigura ca e bine acolo unde este“,
spune Ioana, stapanindu-si cu greu emotiile.
Dorinta de Craciun
In
fiecare zi se zbate undeva la mijloc intre invincibilitatea bolii si
exiliranta visului neimplinit. Acela pe care Mos Craciun i l-a promis
candva, in dimineata Nasterii Domnului, pe cand avea doar 5 anisori: sa
se plimbe, sa alerge si sa danseze ca toti ceilalti. „Ultimul Craciun
petrecut impreuna cu mama este cea mai frumoasa amintire pe care am s-o
pastrez in suflet toata viata. Parca si acum vad bradul imens din
camera!...Dupa ce mama ne-a spus mai multe povesti de Craciun, am
adormit, nu inainte de a-mi pune dorinta pe care si-o pun toti copiii in
noaptea de Ajun. Dimineata am fost foarte dezamagita cand sub brad am
gasit doar o papusa. Mama m-a vazut si m-a intrebat de ce plang, iar eu
i-am raspuns: „I-am cerut Mosului sa ma faca bine si sa pot merge
singura. De ce nu s-a tinut de cuvant?“ Atunci m-a luat in brate si m-a
rugat sa-i promit ca in fiecare an, in seara de 24 spre 25 decembrie,
sa-mi pun aceeasi dorinta pentru ca, spunea ea, intr-o zi se va intalni
cu Mosul si-l va ruga sa-mi indeplineasca visul. Cine stie? Poate ca
mama nu l-a intalnit inca pe Mos Craciun!“, povesteste, vizibil
tulburata, tanara.
Prietenie de aur
Pe
Maria Elena Pascu (Mimi) a cunoscut-o pe Internet in ultima zi de
decembrie a lui 2007. Si-au facut destainuiri, s-au confesat reciproc,
si-au eliberat sufletele de veninul grijilor de fiecare zi si astfel au
descoperit ca au foarte multe in comun. Dupa primele discutii, Ioana a
reusit sa-i schimbe radical starea de spirit si sa-i ridice moralul
celei care, mai tarziu, avea sa-i devina prietena de nedespartit si
ajutor de nadejde. Sibianca de 32 de ani a fost prima persoana care in
dimineata de 1 ianuarie a sunat-o sa-i ureze La Multi Ani. I-a disecat
povestea pana in cel mai mic detaliu, iar in martie i-a propus sa se
mute impreuna in Sibiu. Ioana n-a mai stat pe ganduri, si-a adunat cele
cateva lucruri intr-o geanta si a fugit de acasa cu gandul ca va intalni
noi orizonturi si ii va fi mai bine. „De la Ioana am invatat multe.
Pentru mine este un exemplu de maturitate si curaj. Daca nu ne era dat
sa ne intalnim, demult as fi cedat nervos. Mi-a devenit draga, erau zile
cand efectiv fugeam de la lucru pentru ca stiam ca Ioana ma asteapta
acasa. Ea este cea care a reusit sa-mi ofere transformarea de care aveam
nevoie, m-a imbarbatat in momente de cruza si m-a facut sa gandesc
pozitiv“, recunoaste Maria.
Operatie scumpa
Ca
oricare dintre noi, Ioana inca mai are vise de realizat si dorinte de
implinit. Dar cea mai mare dintre ele este sa mearga singura, fara sa
mai fie nevoita sa se sprijine cu palmele de ziduri pentru a se putea
misca liber dintr-un loc in altul. Are nevoie de o operatie in Franta
sau China care costa 70.000 de euro. Cei care o pot ajuta pot face
donatii la Banca Romana de Dezvoltare, nr de cont:
RO26BRDE330SV32890523300.
Sursa:
http://www.monitorulcj.ro/cms/site/m_cj/news/48338-ajutati-o-pe-ioana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu