CORINA-ROTH

Despre flori şi sufletele înmiresmate

A oferi flori e o tradiţie aproape universal răspândită. Oferim flori pentru a ne manifesta admiraţia, respectul, dragostea. Femeile, mai ales, sunt sensibile la flori; dacă vreţi să câştigaţi prietenia unei femei, oferiţi‑i flori. Evident, poate acest lucru nu va fi suficient. Există anumite fe­mei cărora puteţi să le oferiţi toate florile pe care le găsiţi la piaţă fără să puteţi să le câştigaţi pri­etenia; pentru că există alte flori de oferit, flori invizibile, şi pe ele trebuie să ştiţi să le oferiţi: florile sufletului vostru.
Priviţi un trandafir: simţiţi imediat ceva atât de poetic, încât starea voastră interioară se va transforma. O senzaţie, oricât de slabă ar fi ea, un sentiment, cât de slab ar fi, modifică deja ceva în profunzimea fiinţei voastre. Floarea pe care o priviţi vă vorbeşte prin culorile sale, forma sa, parfumul său, ea îşi deschide drum în voi, prin intermediul corpurilor subtile, pentru a trezi în sufletul vostru forma, parfumul, culoarea căreia îi corespunde. Şi e la fel, bineînţeles, pentru un obiect respingător. De aceea, trebuie să fiţi atenţi să nu vă înconjuraţi decât de prezenţe armo­nioase, frumoase, pure... pentru că influenţa lor pătrunde în voi. Şi cum în domeniul spiritual există calităţi şi virtuţi care corespund acestei armonii, puţin câte puţin, aceste calităţi şi virtuţi se vor manifesta în voi.
Tot ceea ce vă înconjoară exercită o influenţă asupra voastră, chiar dacă nu sunteţi conştienţi de acest lucru. Dar tocmai, e important să deveniţi conştienţi de acest lucru pentru a face o muncă benefică. Dacă simţiţi că un obiect sau o creatură vă influenţează favorabil, trebuie să deschideţi conştient porii voştri interiori pentru ca aceste influenţe să vă penetreze profund. Dacă nu‑i des­chideţi, chiar şi cele mai bune lucruri vor rămâne ineficace, ele nu vă vor atinge. Mergeţi pe malul unui pârâu, după un izvor care străluceşte, şi gândiţi‑vă că e imaginea ade­văratei surse a vieţii, care trebuie să strălucească şi să curgă pentru voi... Mergeţi după soare, contemplaţi‑l, deschideţi‑vă lui ca să trezească în voi soarele spiritual, căldura sa, lumina sa... Mergeţi după flori pentru a le cere secretul par­fumului lor, şi ascultaţi‑le ca să învăţaţi să extra­geţi şi voi chintesenţele cele mai parfumate ale inimii voastre şi ale sufletului vostru...
Totul vorbeşte, numai oamenii nu ştiu să asculte, nu ştiu să asculte nici soarele, nici arborii, nici stân­cile, nici lacurile, nici munţii, nici păsările, nici propria lor voce interioară care vorbeşte fără în­cetare. Dar dacă trebuie să asculte bârfe sau calomii, imediat îşi deschid urechile. Nu înţeleg de ce sunt aşa stupizi: sunt atâtea lucruri fru­moase de ascultat, de privit, de înţeles, de ce se opresc tot timpul asupra a ceea ce este inutil şi meschin?
Priviţi acest trandafir: el e mic, dar e mare în mine pentru că îmi revelează multe lucruri, de aceea îl iubesc. El e fericit, îmi surâde, şi eu la rândul meu îl privesc cu dragoste pentru că el intră în mine şi trezeşte alţi trandafiri în inima mea şi în sufletul meu. De ce nu încercaţi şi voi? Sfătuiesc chiar şi femeile care aşteaptă un copil să se gândească în această perioadă a gestaţiei să lucreze din când în când cu trandafirii, ca să influenţeze favorabil copilul ce‑l poartă.
Spiritele trandafirilor sunt entităţi ce vin de pe planeta Venus şi care au acceptat să se încar­neze pe Pământ pentru a ajuta oamenii. Dar nu cunoaştem încă această misiune a trandafirilor, ne servim de ei pentru a orna apartamentele şi grădinile, pentru a atrage un bărbat sau pentru a seduce o femeie. În realitate, trandafirul este aici pentru a ne revela un drum de cea mai mare per­fecţiune, drumul adevăratei iubiri, dragostea care nu întemniţează, dragostea care eliberează. Iată rolul şi mesajul trandafirului. Dacă el e regele florilor, e pentru că el ne învaţă dragostea adevă­rată. În ziua în care oamenii vor înţelege sacrifi­ciul pe care el îl face venind printre ei şi vor accepta mesajul său, poate vor începe să‑i se­mene: pe unde vor trece, ei vor înmiresma atmosfera cu un parfum delicios.
În Paradisul terestru, Dumnezeu i‑a încre­dinţat Evei îngrijirea vegetaţiei, de aceea, trăind printre flori, Eva a început să degaje ea însăşi un parfum de flori. În momentul primului păcat, ea a pierdut această calitate. Înainte de cădere, aceste parfumuri emanau din ea pentru că poseda cali­tăţi şi virtuţi care se manifestau întocmai în plan fizic, sub formă de parfumuri. Pentru că un par­fum este expresia fizică a unei virtuţi, de aseme­nea, un miros urât este expresia fizică a unui viciu. Dacă femeile sunt acum atât de atrase de parfumuri şi simt nevoia de a se parfuma, e pen­tru că doresc inconştient să regăsească acest dar pe care‑l aveau în Paradis, de a degaja natural parfumuri.
Dar a se parfuma nu e cea mai bună metodă: dacă ele vor învăţa să‑şi dezvolte anu­mite calităţi şi virtuţi, ele vor regăsi parfumul lor, ele vor regăsi adevărata lor frumuseţe. Există femei care ar da averi pentru a avea natural un astfel de parfum. Vrăjitorii, vrăjitoarele aveau cunoştinţe care le permiteau să fabrice duhori insuportabile pen­tru a atrage demonii. Şi dacă există obiceiul de a arde parfumuri, esenţe în temple, biserici şi lo­curi sacre, e tocmai pentru a alunga spiritele te­nebrelor şi a atrage spiritele luminii.
Se spune în Biblie că parfumul sacrificiilor celor drepţi urca până la nările lui Dumnezeu care se delecta. Da, e adevărat, Dumnezeu respiră suflete, e o reali­tate: sufletul celor drepţi degajă un parfum care atrage prezenţa entităţilor luminoase, şi chiar Sfântul Duh vine să respire parfumul acestor suflete. Evident, aceste parfumuri spirituale sunt aşa de subtile că nu le putem simţi în planul fizic. Este deci foarte important de a ajunge prin munca noastră spirituală să ameliorăm calitatea parfumurilor corpului nostru fizic, nu pentru a atrage oamenii ci pentru a atrage prietenii din lumea invizibilă, pentru că ei iubesc parfumurile unui suflet pur. De ce să nu le oferim această bucurie? Prin arderea esenţelor, alungaţi spiritele tenebroase şi atrageţi entităţile celeste, e minu­nat. Dar aceasta nu ajunge, trebuie să ştiţi cum să răspândiţi din interior parfumul purităţii, al sfin­ţeniei.

(fragmente din "Cartea Magiei Divine" de Omraam Mikhaël Aïvanhov)