.jpg)
In sfârșit, am și eu un succesor!
145 de ani, de frumos și lumină..
Nascut la 1 februarie 1868, la Stefanesti, Botosani, Stefan este pictorul care l-a facut pe Nicolae Grigorescu sa exclame: In sfarsit, am si eu un succesor!
Arta lui Stefan Luchian a fost un exemplu incontestabil pentru toate generatiile de artisti plastici care i-au urmat. Prin creatia lui Stefan Luchian, strabatuta de o lumina interioara, frumusetea naturii, in simplitatea si, totodata, maretia ei, a fost transformata in adevarate capodopere. Stefan Luchian a dominat pictura romaneasca de la inceputul secolului al XX-lea, continuand pe calea deschisa de Grigorescu. Farmecul simplu al peisajelor de pe malul Prutului si-a pus amprenta asupra biografiei lui Luchian, temperament dinamic, al carui elan exprimand bucuria pe care o trezeste contactul cu lumina pura a zilei, a fost frant, prematur, in 1916.
Către sfârșitul vieții nu mai putea ține penelul cu degetele paralizate. Punea pe cineva să i-l lege de încheietura mâinii.
Astfel se sfârșea, în flacăra unei inepuizabile pasiuni pentru arta sa, viața unui pictor.. a trait, a lucrat, a suferit si a murit neinteles.
Stefan Luchian avea sa moara pe data de 28 iunie 1916 la vârsta de 48 de ani, ultimii 7 ani traindu-i paralizat, tintuit intr-un fotoliu! Ulterior i-a fost conferit, post-mortem, titlul de membru de onoare al Academiei Romane!
145 de ani, de frumos și lumină..
Nascut la 1 februarie 1868, la Stefanesti, Botosani, Stefan este pictorul care l-a facut pe Nicolae Grigorescu sa exclame: In sfarsit, am si eu un succesor!
Arta lui Stefan Luchian a fost un exemplu incontestabil pentru toate generatiile de artisti plastici care i-au urmat. Prin creatia lui Stefan Luchian, strabatuta de o lumina interioara, frumusetea naturii, in simplitatea si, totodata, maretia ei, a fost transformata in adevarate capodopere. Stefan Luchian a dominat pictura romaneasca de la inceputul secolului al XX-lea, continuand pe calea deschisa de Grigorescu. Farmecul simplu al peisajelor de pe malul Prutului si-a pus amprenta asupra biografiei lui Luchian, temperament dinamic, al carui elan exprimand bucuria pe care o trezeste contactul cu lumina pura a zilei, a fost frant, prematur, in 1916.
Către sfârșitul vieții nu mai putea ține penelul cu degetele paralizate. Punea pe cineva să i-l lege de încheietura mâinii.
Astfel se sfârșea, în flacăra unei inepuizabile pasiuni pentru arta sa, viața unui pictor.. a trait, a lucrat, a suferit si a murit neinteles.
Stefan Luchian avea sa moara pe data de 28 iunie 1916 la vârsta de 48 de ani, ultimii 7 ani traindu-i paralizat, tintuit intr-un fotoliu! Ulterior i-a fost conferit, post-mortem, titlul de membru de onoare al Academiei Romane!
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu