.jpg)
Foto: Dávid Botond
www.davidbotond.com
www.davidbotond.com
Cum a început povestea muzicii tale?
La un foc de tabără. Aveam în jur de 17 ani și participam la o tabără în Munții Făgăraș alături de tineri din toată țara. Cineva avea o chitară și văzându-o atât de aproape de mine l-am rugat pe posesor să mă învețe un cântec. Mi-a arătat cum se cântă Andrii Popa de la Phoenix…M-a fascinat chitara din prima secundă în care am luat-o în mâini. Ajuns acasă coincidența și întâmplarea au făcut să găsesc în camera mea o chitară adusă de sora mea, Izvora. Ea o împrumutase pentru ea de la un coleg însă până la urmă am folosit-o eu. Apoi mama mi-a cumpărat prima mea chitară clasică iar pe parcurs mi-am mai cumpărat și eu câteva… În altă tabără am descoperit cum se cântă după partitură muzica clasică iar ulterior, în primii ani de facultate, am descoperit prin intermediului artistului Andraș Varga chitara flamenco care mă atrage și la ora actuală cel mai mult.
” în ceea ce privește participarea la festivaluri-concurs de muzică, nu m-am dus niciodată cu gândul să câștig vreun premiu, ci de fiecare dată, singura intenție a fost de a prezenta publicului o mică parte din arta mea.”Ai participat la numeroase festivaluri naționale și internaționale, ai obținut un palmares bogat. Ce ai simțit când ai urcat pentru prima dată pe o scenă?
Prima mea scenă a fost la un foc de tabară cred… apoi treptat, treptat de la focurile de tabără am urcat pe scene de spectacole tot mai serioase din România și din străinătate. Îmi amintesc de exemplu cu multă plăcere când le-am cântat francezilor la Paris pe scena unui festival internațional de muzică. În ceea ce privește participarea la festivaluri-concurs de muzică, nu m-am dus niciodată cu gândul să câștig vreun premiu, ci de fiecare dată, singura intenție a fost de a prezenta publicului o mică parte din arta mea. Eram totodată curios de reacția sălii, vroiam să cunosc alți artiști și să vad cât e ceasul în domeniu. Și am fost răsplătit pe toate planurile… de la public am primit multe aplauze ba chiar și obiecte personale, de la jurii am primit trofee și premii finaciare, de la media promovare, iar de la colegii de scenă, amintiri plăcute și prietenii, unele fructuoase, mă refer aici la colaborarea cu Ovidiu Scridon. Emoții…?! Da, au fost aproape de fiecare dată, însă în grade diferite!
”E un univers fabulos. Am spus-o deja: „chitara m-a ales pe mine …”Stilul tău nu se încadrează întrun tipar, piese din repertoriul tău ca Farruca, Hava Nagila, Kalinka, au influențe din mai multe culturi. Cum primește publicul această diversitate?
…bisuri prelungite, săli în picioare, spectacole cu casa închisă, invitații de a susține concerte și de a participa la diverse evenimente culturale (recent am primit o invitație în Slovacia la un festival), mesajele pozitive venite de la cei care mă ascultă, toate aceste se întâmplă la concerte, nu mereu, însă în ultima perioadă tot mai des. Uneori când cânt în catedrale cei care ascultă se emoționează până la lacrimi…Sunt fapte reale. Cred că există oameni care mă ascultă cu plăcere și oameni care preferă alte genuri. E și firesc să fie aşa. Diversitatea provine din multitudinea de stiluri muzicale pe care le-am studiat și le studiez. Îmi place mult chitara flamenco, jazzul, chitara clasică, muzica tradițională și încerc zilnic să descopăr noi tehnici. E un univers fabulos. Am spus-o deja: „chitara m-a ales pe mine …”
”e ceva dincolo de cuvinte, e pur și simplu percepția lumii cu un alt fel de simț… chitara e dincolo de chitară, e înăuntrul meu ”
Foto: Dávid Botond
www.davidbotond.com
www.davidbotond.com
Fapte de viaţă, idei, oameni, situații, pete de realitate, experiențe și observații personale, muzica flamenco, smooth jazz dar nu numai, realitatea din jurul meu, toate astea sunt surse de insprație. Uneori merg cu trenul și-mi vin idei… așa s-a născut piesa „Fata din tren”, o dată eram supărat pe o profesoară de franceză de la facultate și așa s-a născut „Fumul de țigară”, într-o zi stăteam cu niște mecanici la povești și așa s-a născut „Mecanicul”, altă dată citeam în ziar că vrajitoarea x rezolvă problemele y și așa am compus „Vrăjitoarea”. Chiar și o simplă discuție cu cineva îmi poate da idei… Fiecare cântec de-al meu care conține text are în spate o astfel de sursa de inspirație, mai puțin piesele instrumentale. Cu ele e o altă poveste. E ceva dincolo de cuvinte, e pur și simplu percepția lumii cu un alt fel de simț. Când cânt doar chitară pură evadez din lumea asta… ascultă piesele instrumentale de pe albumul meu „Blondă sau brunetă” și ai să înțelegi…chitara e dincolo de chitară, e înăuntrul meu.
Cat lucrezi la o compozitie?
Dacă e strict instrumentală, câteva luni sau chiar ani, dacă e cu text puțin mai repede. Cu textul odată scris mi-e relativ mai simplu să finalizez structura muzicală, chitaristică. Oricum minim o săptămână, două pentru ceva cât de cât coerent. Apoi cu trecerea timpului tot cizelez precum bijutierul un inel de aur cu diamant. Mai pilesc puțin, mai suflu, șterg de praf și așa mai departe până când sunt mulțumit de ce se aude… și sunt rar mulțumit… e o muncă fără sfârșit. Oricum plăcerea stă în a-l compune nu neapărat în a-l vedea deja compus. Și oricât de frumos ar fi, cântecul acesta odată fixat pe partitură ajunge de fapt o floare ofilită și uscată într-un ierbar, viața și plăcerea unui cântec e până să devina cântec… totuși există ceva ce îl readuce la viață… artistul pe scenă, interpretul. Vino la concerte și o să vezi!
”E o finalizare a unei etape din viața mea, o moarte și o renaștere în același timp, un buletin, o carte de identitate, un examen de licență …e un film al percepțiilor subiective asupra realității din perspectiva unui om comun pasionat extrem de chitară.” Silvan Stâncel, despre albumul ”Blondă sau brunetă”Care piesă ți-e mai aproape de suflet?
Mi-e imposibil să spun că doar una anume, însă din repertoriul meu sunt în special piesele instrumentale, iar din repertoriul altora… sunt extrem de multe… de la unele cântece ale artiștilor străinii precum Rammstein, Paco de Lucia, Sabicas, Sting și mulți alții (nu ne ajunge spațiul tipografic pentru enumerare) până la cântece de-ale artiștilor români precum Maria Tănase, Andrieș, Phoenix, Nicu Alifantis, Ducu Bertzi, Victor Socaciu, Antract, Cargo, Gheorghe Zamfir, Ovidiu Scridon… (iarași nu ne ajunge spațiul tipografic).
Urmează să lansezi primul tău album ”Blondă sau brunetă”. Ce înseamnă pentru tine?
Albumul acesta îmi dă multe emoții, e o adevărată aventură. Înregistrările au durat aproximativ un an (2011-2012), apoi câteva luni bune pozele făcute de artistul Dávid Botond (2012-2013), apoi partea grafică realizată de Bristena de Satmaari, apoi demersurile administrative pentru înregistrare la UCMR-ADA și alte instituții, în sfârșit multiplicarea și apoi un pas foarte important, promovarea și distribuția. Toate astea cer timp, răbdare și resurse financiare. Piesele de pe el reprezinta parte din toți anii mei de muncă de până acum, mii de ore de stat cu chitara în mînă concentrate în aproape 60 de minute… E o finalizare a unei etape din viața mea, o moarte și o renaștere în același timp, un buletin, o carte de identitate, un examen de licență …e un film al percepțiilor subiective asupra realității din perspectiva unui om comun pasionat extrem de chitară. Sper să placă!
Titlul albumului este desprins din refrenul cântecului ”Fata din tren”? Care e povestea lui?
A fost o adevărată bătaie de cap să fixez titlul albumului. Au fost nopți în care nu am dormit gândindu-mă la asta. Albumul conține 15 piese dintre care 5 sunt instrumentale. Prin urmare mi-a fost greu să decid numele final pentru că piesele sunt variate și dificil de găsit firul comun. Inițial mă gândeam să-l intitulez „Fumul de țigară” după numele primului meu cântec mai serios, apoi mi-am dat seamă că nu e cea mai bună variantă pentru ansamblu. După îndelungi consultări cu mai multe persoane, Ovidiu Scridon mi-a propus acestă formulă de titlu. Sintagma „Blondă sau brunetă” se regăsește în mai multe cântece și la o aplecare mai atentă îi poți găsi interpretări diverse în relație cu ce se aude pe CD.
”Îmi doream să dau taberei și un caracter social iar de doi ani încoace grație sponsorilor am reușit să asigur la fiecare ediție câte un loc gratuit pentru un tânăr dintr-un centru de plasament.”Ai initiat proiectul ”Tabăra de chitară”, care se adreseaza iubitorilor de chitara de toate vârstele. Cum ți-a venit ideea?
După participarea la un festival în străinătate în 2008 am lansat la Alba Iulia în cadrul unei conferințe de presă, proiectul Acustic Live prin care doream în principal să promovez chitara. Am organizat astfel mai multe evenimente printre care și tabăra de chitară care în timp s-a dovedit cel mai longeviv și de succes, anul acesta ajungând la cea de-a șasea ediție. Deși sunt fondatorul și organizatorul taberei de chitară „Acustic Live Music Camp” trebuie să vă spun că fără implicarea întregii echipe a proiectului tabăra nu ar fi avut așa priză la public, și vorbesc aici de Pensiunea Râmeț, Andraș Varga, Iarina Copuzaru, Andrei Roșulescu plus toți sponsorii, dintre care cel mai important, SC Hora SA (www.hora.ro) și partenerii de-a lungul celor șase ediții. Vă invit pentru detalii complete despre tabără să vizitați site-ul oficial al acesteia www.tabarachitara.ro !
Ce planuri ai cu tabăra de chitară?
Îmi doream să dau taberei și un caracter social iar de doi ani încoace, grație sponsorilor, am reușit să asigur la fiecare ediție câte un loc gratuit pentru un tânăr dintr-un centru de plasament. Îmi doresc să păstrez acest caracter și pe viitor și se pare că cel puțin ediția de anul acesta e asigurată din acest punct de vedere grație doamnei Mariana Agache, manager al www.agache.ro, care și-a manifestat intenția de a ne spijini pe acestă temă. Totodată vreau ca tabăra să fie un eveniment cultural-artistic de referință în domeniu, cu un cât mai înalt standard profesional. Nu vă ascund faptul că doresc să o transform în tabără internațională de chitară și la ora actuală lucrăm la asta. E un proiect de suflet care îmi aduce și ne aduce multă satisfacție profesională cu atât mai mult cu cât peste 50 % dintre participanți revin constant.
”peste 2000 de km și peste 30 de ore petrecute în mașină, toate acestea ”Pentru Ea!” Este un turneu dedicat tuturor iubitorilor de muzică live, chitară flamenco, pop, folk sau fusion, toate acestea în combinație cu poezie, muzicuțe, cajon și diverse elemente de percuție”Urmeaza un turneu național destul de lung in luna martie. Ce te încarcă? Ce pregătiri presupune?
Martie 2013 înseamnă pentru mine și Ovidiu Scridon cel mai lung turneu național în cadrul unei singure luni a anului, de când colaborăm. Deocamdata sunt 16 concerte dar avem multe alte invitatii și semne din câteva orașe. Rămâne de văzut cum vom administra aceasta situație și vă ținem la curent cu locurile pe care le vom adăuga în această “călătorie”. Peste 2000 de km și peste 30 de ore petrecute în mașină, toate acestea “Pentru Ea“! (c-o fi blondă sau brunetă!)
Care-i crezul tău artistic?
Fă ce-ți place și bani!
Mulțumesc foarte mult!
Eu își mulțumesc pentru onoarea interviului! Te așteptam la concert!
Articol de Elena IP.
Sursa:
http://timetv.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu