La multi ani Alice Barb !

Astăzi e ziua ta, Alice Barb

Autor: Loreta Popa

Tot ce face este tulburător de frumos, aidoma sufletului său. Există ceva care te atrage de fiecare dată, pe lângă eleganţa şi felul aproape ireal în care se mişcă, iar acest ceva este respectul. Acesta este cuvântul-cheie pentru Alice Barb. Respect pentru partener, pentru meseria sa. Respectul trebuie să urmeze îndeaproape dragostea, altfel ea se destramă încet, încet. Şi încredere! O încredere nemărginită. Este unul dintre puţinii regizori din România care, după ce a semnat numeroase dramatizări, spectacole în teatru, a avut curajul să-şi pună amprenta şi pe scena teatrului pentru copii şi, de curând, să monteze spectacole de operetă şi musical. Joi, Alice Barb îşi sărbătoreşte ziua de naştere, iar Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.

“Sigur că trupului nostru îi trebuie pâine, dar şi sufletul nostru trebuie să se hrănească cu frumuseţe”
“Am intrat în zona spectacolului muzical acum doi ani. Am montat la Opera din Braşov opereta «Liliacul», care a şi fost transmisă pe TVR Cultural, când încă mai exista... După aceea am fost invitată la Opera din Constanţa şi am montat spectacolul «My Fair Lady», cu care am luat şi două premii la Gala VIP pentru Artele Spectacolului Muzical, am luat premiul pentru cel mai bun spectacol muzical şi premiul pentru cel mai bun regizor de musical. Anul acesta am început repetiţiile la Teatrul Nottara cu un text foarte important, «Mobilă şi durere», al lui Teodor Mazilu, cu o distribuţie tare frumoasă. Anul trecut am deschis şi Casa Eliad din Sectorul 3, apoi Casa Artelor, şi acum câteva zile am fost numită director al Centrului Cultural Casa Artelor al Sectorului 3.

După ce voi avea premiera la Teatrul Nottara mă voi duce din nou la Opera din Constanţa, pentru că am fost invitată de doamna Daniela Vlădescu să montez opera «Turandot» de Puccini.  Deci voi avea un an foarte intens.

Avem nevoie de cultură, şi tocmai de aceea sunt bucuroasă că în Sectorul 3, la Centrul Cultural, am găsit această posibilitate să fac cultură, e foarte important să facem asta fiecare cât ne pricepem, în postura în care ne pricepem şi să nu renunţăm, pentru că ea este cea care ne înfrumuseţează viaţa şi sigur că trupului nostru îi trebuie pâine, dar şi sufletul nostru trebuie să se hrănească cu frumuseţe. Eu cred că oamenii buni şi frumoşi nu vor renunţa niciodată  la cultură. Câtă vreme există oameni doritori de frumos, oameni care vin la spectacolele noastre, la evenimentele pe care le organizăm şi se bucură de ele împreună cu noi, atunci înseamnă că şi noi avem un rost pe lumea asta. Am fost invitată să umplu de cultură spaţiile din sectorul 3 şi am fost fericită, pentru că am avut o mulţime de spectacole pentru maturi, pentru copii, am adus mulţi colegi cu multe spectacole de teatru, de muzică clasică, am iniţiat cinematecă, şi anul acesta vom continua acest program.

Sigur că întotdeauna am lucrat cu actori mari, monştri sacri în distribuţie, dar alături de ei am adus şi actori foarte tineri. Sunt copii frumoşi, inteligenţi, foarte talentaţi unii dintre ei. Totul este să aibă răbdare şi să nu se grăbească. Pentru mine este un lucru minunat să împletesc experienţele atât de diferite dintr-o distribuţie şi de fapt mi se pare că asta este adevărata menire a regizorului. Se petrece un soi de transfer, de predare de ştafetă, pentru că cei în vârstă îi învaţă pe cei tineri, dar şi ei capătă un pic de energie şi un plus de tinereţe, e un schimb reciproc avantajos pentru toată lumea. Fiecare are ceva de primit şi de dăruit ceva înapoi celorlalţi, iar eu mă simt foarte bine organizând experienţe atât de diverse, pentru că aceasta este partea din teatru care mie îmi place cel mai mult, această întâlnire cu personalităţile puternice ale actorilor şi scenografilor români şi armonizarea lor. Un regizor este ca un dirijor care trebuie să armonizeze impecabil artişti extrem de diferiţi. Drumul până acolo este o adevărată aventură şi o adevărată bucurie, a descoperirii şi redescoperirii zilnice a unui mare text, a unor mari actori, a unor tineri actori care vin cu prospeţime şi cu talent şi cu o gândire diferită. Toate  aceste lucruri fac ca teatrul să fie pentru mine un mod de a-mi trăi viaţa extrem de intens şi de spectaculos. Eu sunt un visător profesionist, mai am câteva visuri frumoase şi mă voi încăpăţâna să le îndeplinesc.

De ziua mea îmi doresc în primul rând să fim sănătoşi, eu, familia mea şi toţi cei dragi mie. Îmi doresc să nu ne mai moară prietenii, căci au plecat dintre noi foarte mulţi în ultimul timp şi lumea este mai tristă şi mai săracă fără ei. Îmi doresc ca oamenii să nu renunţe să viseze şi să vină în continuare în centrele culturale sau teatrale, în orice spaţiu de spectacol, ale tuturor celor care facem artă. Eu cred că în sălile de spectacol se întâmplă ceva foarte frumos, ceva magic, căci aşa cum spunea  Nicolae Steinhardt: «Arta nu este comunicare, ci cuminecare»... Şi soţului meu, George (Ivaşcu – n. r.), îi doresc de ziua sa să fie sănătos, să i se împlinească toate visurile şi să avem o seară frumoasă împreună, alături de cei dragi, de ziua noastră!”


Sursa:
http://jurnalul.ro/calendar/astazi-e-ziua-ta-alice-barb-636438.html