Prin ’69, la sfarsitul unui februarie geros, in blocurile de pe una dintre colinele Iasului rasuna o voce. Tipat de copil pitigaiat, numai bun sa trezeasca vecinii din somn si sa sperie fetele mari atunci cand se uita in oglinda in asteptarea iubitilor.“Teroarea” au simtit-o cativa ani mai tarziu colegii de generala, in excursiile la munte sau in taberele de vara, cand din fundul autocarului se auzea cate un GimmeGimme Gimme, Money, money, money sau cate un Hooray! Hooray! ragusit. Nicii iesenii care mergeau prin anii ‘80 la biserica din Tatarasi nu au fost scutiti de tenorul Brincanului. Nu se putea cor fara el, domnule, nu se putea! “Pe la 14 ani, cand pletele de rebel anuntau viitoarea vedeta rock, a pus mana pe prima ghitara. Alaturi de Liviu Nechita a insailat un prim grup folk ! Al doilea a fost Diaton, botezat asa de regretatul Eugen Patrascu, unul dintre stalpii radioului iesean. Venise randul altui Brincan, Edy, sa zdrangane alaturi de el, in ceea ce se numea Cenaclul ABC ( O piatra de hotar! Intre a fi subjugat sau a fi liber!!!!). Multe festivaluri si ceva premii, uneori era invers, si lumea ajunsese sa-i cunoasca. Distractia a durat doar cativa ani, pana i-au dus cu arcanul pe cristi si edy ....fratii Dinamita la armata” Libertatea ceruta pe strazile Timisoarei in ’89, actiuni mai mult sau mai putin culturale, dar si un Craciun insangerat l-au facut sa paraseasca Romania, trei ani mai tarziu. Germania l-a facut sa uite, cel putin pentru o perioada, de muzica. Visul emigrantului roman a prins contur abia dupa 12 ani. “In 2004 a redevenit activ,infiltrandu-se pe la diverse cenacluri romano-germane (ARS-Longa si un Alter Ego la Nürnberg). Vreo 4 ani a tot intins-o cu spectacole, colaborari cu diversi artisti sau organizatii de cultura, precum si ceva aparitii de zilele Romaniei in Nürnberg. In 2008 l-a gasit pe Werner Broos si de atunci il auziti si-l vedeti la Silk-on-Steel”.
Al vostru,
Chris
Sursa:
http://christian-brinca.jimdo.com/



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu