.jpg)
Biografie
Născută
pe 26 februarie 1969, în zodia pești, în București, absolventa a "
Academiei de Teatru şi Film" , promoţia 1997, clasa prof. Gelu Colceag
și Radu Gabriel, Mariei Buză i-a plăcut să se exprime prin muzică și
dans încă din adolescenţă, fiind atracţia grupului când mergea în
discotecă. ” În vremea liceului şi câţiva ani după asta am dansat în
ansamblul de amatori Doina Bucureştiului. Eram foarte atrasă de
cântecele artiştilor. Să nu vă gândiţi că-mi închipuiam vreodată că am
să învăţ cântece populare şi că am să urc pe scenă alături de un taraf.
Nici nu îndrăzneam să visez. Eu nu ştiam decât o strofă-două din
cântece.
Își dorea să ajungă balerină, dar
părinții nu aveau posibilitățile materiale necesare. Au reușit în cele
din urmă să strângă suma de bani necesară și au înscris-o la Școala
populară de artă unde a făcut balet doi ani și apoi dansuri populare.
Doi ani, din '87 până în '89, a lucrat
la un centru de calcul, unde era operator calculator: "Lucram două
săptămâni pe lună şi în celelalte două nu făceam nimic, ne plictiseam de
moarte.... Colegele mele scoteau scaunele dintre birouri, le rânduiau
şi eu, în faţa lor, începeam să fac tot felul de tâmpenii şi drăcovenii.
Era show. Trecea timpul mai uşor şi mai plăcut, iar şefa mea îmi zicea:
„Măi, Maria, du-te şi tu la un concurs, fă ceva, pleacă naibii
de-aici!". “
Îndrumată să dea la teatru de prietena
ei, Lia Bugnar, care la momentul respectiv, era deja studentă în anul
II, Maria a intrat a treia și așa a început cariera ei în teatru.
La admiterea la facultate, la proba
muzicală, când a fost să aleg şi eu un cântecel, mi-am dat seama că nu
ştiu niciunul cu text complet. Şi o prietenă zice: "Tu ştii o strofă din
"Mai ţii minte măi, dragă Mărie", o strofă din "Cine iubeşte şi lasă",
dar ştii ceva şi din Whitney Houston şi din Mariah Carey. Facem aşa: dai
dintr-una-ntr-alta.". Şi am făcut un potpuriu, un colaj pornind de la
ceea ce ştiam eu. Şi le-am legat într-un mod foarte interesant. Ceva de
genul: "Cine iubeşte şi lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă/ Târâişul
şarpelui şi pasul gândaculuiiiiiiiuuuuu Uuu, will allways love youuuu".
Momentul acesta i-a surprins plăcut pe cei din comisie. Când am intrat
în facultate, eram deja cunoscută pentru asta...".
Făcând parte din anul 1995 până în anul
2000 din grupul umoristic "Vouă", în perioada 1997 - 1998 merge în
turnee în Canada și SUA, alături de componenții grupului.
După absolvirea facultății este angajată
în 1998 la Teatrul Național "Ion Luca Caragiale" din București și
debutează cu rolul Smărăndiţei în piesa "O batistă în Dunăre", de D. R.
Popescu, în regia lui Ion Cojar. Tot în același an lansează albumul
muzical "Fluturi galbeni" care se bucură de un real succes.
Artist complex, Maria este angrenată în
teatru, puțin și în film, în televiziune și în diferite proiecte
personale unde cântă alături de Taraful George Patrascu, soțul ei. Cântă
la "Șarpele Roșu", are o firmă particulară de organizare nunți,
cochetează cu succes cu teatrul independent, Teatrul Luni de la Green
Hours cu Circul Globus și este admirată pentru aparițiile sale în
emisiunile de divertisment, ale tuturor posturilor de televiziune, unde
îmbina umorul cu interpretarea unui bogat repertoriu muzical.
Are o familie minunată, un soț iubitor
și un băiat: "Familia este locul unde mă cuibăresc și locul unde mi-e
cald și bine. Atunci când am timp liber îmi place să plec în vacanță cu
familia, fie ea chiar și de-o zi. În goana asta nebună, timpul liber a
devenit un lucru prețios."
- Ploaie în deşert (2009) - secretara
- Şi totul era nimic... (2006)
- Viata fara ea (2006) - Elena
- Pitici şi tătici (2003) - Crenguta (voce)
Sursa:
http://www.cinemagia.ro/actori/maria-buza-15066/
Astăzi e ziua ta, Maria Buză
Mihai Stetcu
“Sunt un om în slujba culturii. Sunt încă ucenic! Dar nu mă las, o să ajung eu mare!”
“Cred că vremurile în care trăim sunt «universul» pe care fiecare dintre noi şi-l construieşte. Trăim aşa cum ne clădim! Mă uit la televizor şi, de multe ori, îmi pare că tot ce văd şi ce se întâmplă este o lume fictivă şi n-are a face cu realitatea. Aşa că cea mai fericită sunt în casa mea cu familia şi cu prietenii mei. Am momente când nu vreau să răspund la telefon sau chiar să ies din casă. Îmi doresc să stau cât mai mult cu băieţelul meu. Creşte şi vreau să mă bucur de fiecare clipă petrecută în preajma sa. Suntem buni prieteni şi ne distrăm împreună ca doi copii. Îi lipseşte foarte mult un frate sau o soră, şi atunci când mă joc cu el parcă am fi fraţi! Se bucură şi-mi zice că sunt cea mai tare mamă! Cam aşa îmi trece timpul când nu sunt la repetiţii la teatru, la televiziune sau la concerte.
Jorge Luis Borges spune că «Orice viaţă este constituită dintr-un moment unic, moment în care un om află, o dată pentru totdeauna, cine este». Această revelaţie am trăit-o în anul 1993, când am devenit studenta Academiei de Teatru şi Film. Domnul profesor Gelu Colceag, convins de menirea mea, m-a susţinut în faţa comisiei, şi pentru că în acel an avea să ia clasa, am fost norocoasă să mă număr printre cei care urmau să facă parte din clasa dumnealui. Au urmat patru ani în care am redescoperit lumea în toată splendoarea ei, nu doar uitându-mă în jurul meu, ci privind în sufletul şi în inima mea! Este şcoala vieţii mele, în toate sensurile ei! Cei care vor citi aceste rânduri, această confesiune, dacă e să-i zicem aşa, sper să-mi simtă în suflet dorinţa de a face totul, în aşa fel încât să fiu demnă de toată admiraţia şi aprecierea celor care se bucură de ceea ce sunt. Şi aici am să amintesc, pentru a nu ştiu câta oară, vorbele lui Gabriel Garcia Marquez, care pentru viaţa mea şi apoi cariera mea au însemnat enorm, «Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine». Aşa am descoperit importanţa celor din jurul nostru şi, mai mult de atât, noi, artiştii, suntem ceea ce suntem datorită publicului care investeşte atâta dragoste în noi, şi toate dorinţele lui se împlinesc prin noi, acolo pe scenă!
Cred că, mai degrabă, sunt un om în slujba culturii. Sunt încă ucenic! Dar nu mă las, o să ajung eu mare! Da, astăzi împlinesc 44 de ani! Sunt ani frumoşi, cu împliniri, cu tristeţi, cu bucurii, cu farmec şi în cele din urmă revelaţii, aceste ferestre ce ni se deschid către cunoaşterea lumii ăsteia, în care încercăm tot timpul să ne definim, să ne perfecţionăm şi mai ales să aflăm ce «rol» jucăm în «distribuţia» asta şi dacă vom fi «premiaţi» sau nu! Am început să filosofez! E grav! Semnele bătrâneţii, deh! În anul aceasta sper să mi se întâmple numai lucruri frumoase şi tot ce mi-am pus în gând să se împlinească, în aşa fel încât să-l pomenesc anul ce vine! Eu ce-am avut de spus am spus! La mulţi ani tuturor cosărbătoriţilor! Sunt mulţi «Peşti» în ţara asta! La mulţi ani şi să vă bucuraţi de o zi excelentă. A dumneavoastră cu drag, Maria!”
Sursa:
http://jurnalul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu