Înger de zăpadă.
Mărioara Flaiş
La sânul tău ,ÎnchipuireO clipă-aş vrea să lenevesc.
Din mincinoasa fericire
N-aş vrea din nou să mă trezesc.
Dar iată zorii cum se uită
Străfulgerând prin ramuri ninse,
Apleacă-ţi gura,ma sărută
….şi nu mă deştepta din vise.
Tu taci,dar ma întrebi ascuns
De te-am pierdut prin amănunte
Când luna lacrima şi-a curs
Pe drumul nins de vremuri multe.
Si -acum,şi-n ziua viitoare
Din ochii mei porneşti în sus,
Fiind mereu o călatoare
Prin Univers mereu te-am dus.
Când verdele se-ntinde,-o mare,
Vibrând ca doua buze reci
Ce-si pun la cale -o sărutare
Pierzându-şi mintea pe poteci,
Spre casa uit drumul,într-una,
Si n-am motiv spre -al caută,
Pe când din umbre iese luna
Pictând pe râu făptura ta.
Iar când petalele de foc
Mă oglindesc fără scăpare,
Îmi pare viaţa-un straniu joc
Si eu îmi par o întâmplare,
Si-atunci, în suflet mi se zbate
Frunzişul,cerul ,lumea toată,
Si vreau a mea singurătate
Să nu mai plece niciodată
Ca-n liniştea ce trupu-mi ară,
Pe verdele de-abia-n simţire,
Prin răriştea de primăvară
Să pot privi a ta ivire.
S-ascult foşnirea-ţi îngerească
Si ochii să-ti privesc cum ard
Când mâna-ncepe să ferească
Din cale,ramura de brad.
………………………………………..
Dar gândul tău goneşte-n stol,
Si visul nu-ţi întorci spre umăr,
Mă laşi uitată-n timpul gol
Peste frunzişul fără număr.
Când soarele-şi desface spinii
El prinde lumea ca pe-o pradă,
Te prindă,mă închin luminii,
Si ţie ….înger de zăpadă.
DIN VOLUMUL “LINISTE de VANT”



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu