.jpg)
Mărţişorul – reînnoire şi speranţă
Mărţişorul
– micul obiect-bijuterie prins într-un şnur alb-roşu – este un simbol
al reînnoirii timpului şi al renaşterii naturii, odată cu venirea
primăverii, dar şi al speranţei, fiind dăruit celor dragi pentru a le
aduce noroc şi belşug.
În general, femeile şi fetele primesc
mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii
primăverii. În Moldova însă, obiceiul este ca fetele să dăruiască
mărţişoare băieţilor. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori
timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Arheologii au descoperit obiecte cu o
vechime de mii de ani care pot fi considerate mărţişoare. Ele au forma
unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă, pentru a
fi purtate la gât. Cele două culori sunt deschise interpretărilor:
roşul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul – înţelepciunea
bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a
celor două principii.
Semnificaţia firelor alb şi roşu ce se
împletesc într-un şnur de care este prins un mic obiect este relevată şi
de unele legende. Astfel se spune că Soarele ar fi coborât pe pământ în
chip de fată frumoasă şi ar fi fost ţinut prizonier de un zmeu. Pentru
a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul vărsându-şi sângele în
zăpadă. Soarele a urcat pe cer şi, în locurile în care zăpada s-a topit,
au răsărit ghiocei – vestitori ai primăverii.
Conform unui mit, frumoasa Primăvară a
ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă
de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Iarna a chemat vântul şi
gerul să distrugă floarea şi ghiocelul a îngheţat, însă Primăvara a dat
la o parte zăpada, rănindu-se la un deget din cauza mărăcinilor.O
picătură de sânge fierbinte a căzut pe floare făcând-o să reînvie. În
acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului fac
trimitere la sângele roşu pe zăpada albă.
Se spune că, în vechime, mărţişorul era
confecţionat din două fire răsucite de lână colorată – albă şi neagră
sau albă şi albastră – fiind dăruit pe 1 martie. Obiceiul mărţişorului
este de fapt o secvenţă dintr-un scenariu ritual de înnoire a timpului –
primăvara, la moartea şi renaşterea simbolică a Dochiei.
Unele tradiţii spun că firul
mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba
Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor care
torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia torcea firul anului
primăvara, la naşterea timpului calendaristic. De aceea, mărţişorul este
numit de etnologul Ion Ghinoiu “funia zilelor, săptămânilor şi lunilor
anului, adunate într-un şnur bicolor”.
Originile sărbătorii mărţişorului nu
sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea
Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit chiar în prima zi a
primăverii, în luna Martie. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi
al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în
culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşul – război. Anul
Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al
XVIII-lea.
Iordache Golescu pomeneşte prima dată
despre mărţişor, iar folcloristul Simion Florea Marian relatează în
cartea “Sărbătorile la români” că în Moldova, Muntenia, Dobrogea şi
unele părţi ale Bucovinei exista obiceiul ca părinţii să lege, la 1
martie, copiilor lor o monedă de argint sau de aur la gât sau la mână.
Moneda, legată cu un şnur roşu, un găitan din două fire răsucite din
mătase roşie sau albă sau mai multe fire de argint şi aur se numeşte
mărţişor, mărţiguş sau marţ. Mărţişorul era pus la mâinile sau la gâtul
copiilor pentru a le purta noroc în cursul anului, pentru a fi sănătoşi
şi curaţi ca argintul la venirea primăverii. În unele zone, copiii
purtau mărţişorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom
tânăr. Dacă în acel an pomului îi mergea bine însemna că şi copilului îi
va merge bine în viaţă. În alte cazuri, mărţişorul era pus pe ramurile
de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând să
fie alb şi curat ca florile acestor arbuşti.
Folcloristul Simion Florea Marian scrie
că mărţişorul serveşte celor care îl poartă “ca un fel de amuletă”, dar
cine doreşte ca acesta să aibă efectul dorit “trebuie să-l poarte cu
demnitate”.
În prezent, mărţişorul este purtat
întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom
fructifer. Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se
zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de
pom, aceasta se va împlini. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a
satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare. În
Transilvania, mărţişoarele se atârnă de uşi, ferestre, de coarnele
animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se vor speria
duhurile rele.
Mărţişorul este o tradiţie în România,
Republica Moldova şi teritoriile învecinate locuite de români sau
aromâni. Obiceiuri similare sunt întâlnite în Bulgaria, Albania,
Macedonia.
sursa: http://www.mediafax.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu