Nu renunta niciodata la oamenii pe care ii iubesti…

Simona Petrule-Icoana *****  Ca orice mama buna, atunci cand Alina a aflat ca este insarcinata cu cel de-al doilea copil, a facut tot ce a putut ca sa isi ajute baietelul de 4 ani, Mihai, sa se pregateasca emotional si mental pentru venirea pe lume a fratelui sau surorii sale mai mici. Dupa cea de-a doua ecografie, familia a aflat ca bebelusul va fi o fetita si zi dupa zi, noapte dupa noapte, micutul Mihai a invatat sa ii cante surioarei lui un cantecel, cantand zilnic spre burtica mamei lui. El construia astfel, fara sa isi dea seama, o legatura de iubire cu sora lui mai mica, chiar fara sa o fi cunoscut inca. Sarcina a evoluat normal pentru Alina. Dupa un timp firesc, durerile nasterii au inceput sa se declanseze. La inceput contractiile erau la 5 minute, apoi la fiecare 3 minute, apoi din minut in minut. Dar complicatii serioase au aparut in timpul procesului nasterii si Alina a trebuit sa stea in travaliu ore intregi. Intr-un final, dupa un travaliu foarte lung, surioara cea mica a lui Mihai s-a nascut. Dar starea ei de sanatate nu era deloc buna, era chiar grava. Ambulanta gonind in noapte cu viteza mare a dus nou nascutul in alta unitate spitaliceasca decat cea in care s-a nascut, cu o sectie de neonatologie de terapie intensiva unde putea beneficia de ingrijire medicala speciala pentru problemele de sanatate pe care bebelusul le intampina. Zilele se scurgeau. Starea bebelusei se inrautatea. Medicii au fost nevoiti sa spuna parintilor faptul ca existe prea putine sperante de supravietuire pentru copilas. Alina si cu sotul ei, distrusi, au luat legatura cu cimitirul pentru detalii privind funeraliile celui de-al doilea copil al lor. Aveau deja aranjata o camera special pentru bebelusa acasa la ei, decorata si echipata cu toate cele necesare insa acum se aflau in tragica situatie de a se pregati pentru inmormantare. Mihai, totusi, continua sa isi implore parintii sa il lase sa isi vada surioara mica: - Eu vreau sa ii cant! Vreau sa ii cant!” insista copilul. A doua saptamana la terapie intensiva pentru bebelusa si lucrurile se indreptau spre tragicul final… Mihai insista ca el trebuie sa ii cante surioarei sale, asa cum a facut tot timpul cat ea a stat in burta mamei, dar copiii nu sunt lasati sa intre la terapie intensiva. Intr-un final, Alina a decis sa il ia pe Mihai la surioara bebelusa, indiferent daca li se permitea sau nu. Oricum, nu mai aveau nimic de pierdut. Daca nu era lasat sa isi vada surioara atunci, existau sanse mari ca sa nu o mai vada niciodata. L-a imbracat intr-un costumas mai festiv, cam prea mare pentru el – doar doar o parea mai mare decat varsta sa de 4 ani – si s-au dus la sectia de terapie intensiva. Arata ca un cos de rufe mergator. Asistenta sefa a vazut ca e un copil mic acolo si a racnit: - Scoateti copilul acela de acolo! Copiii nu au voie aici!!”. Instinctul matern s-a trezit in Alina care altfel era extrem de manierata si respecta toate regulile si cu o voce ferma si buzele stranse, spuse: - Nu va pleca de aici pana cand nu ii va canta surioarei sale”. Apoi Alina il duse pe Mihai pana la locul unde era surioara sa. Mihai se uita la micul suflet ce se lupta sa traiasca si care era pe cale sa piarda batalia pentru viata. Dupa o vreme de tacere si de privit, el incepu sa cante, incet, soptit. Cu vocea inocenta si curata a varstei sale de 4 ani, se auzira cuvintele cantecelului pe care el i l-a cantat surioarei sale luni de zile aflata dincolo de burta mamei lor: “Tu esti raza mea de soare; singura raza de soare; tu ma faci fericit cand afara e urat…”. Uluitor, imediat bebelusa a parut ca a avut o reactie. Aparatul de masurat pulsul ei a indicat o crestere puternica a pulsului dupa care din nou s-a diminuat… “Continua sa ii canti, Mihai…” ii zise Alina, cu ochii plini de lacrimi. “Nu vei sti, draga mea, cat de mult de iubesc, nu ii lasa sa imi ia raza de soare”… continua Mihai sa cante versurile melodiei sale invatate de la radio. Mihai continua sa cante si sa repete aceleasi versuri si aceeasi melodie si, pe masura ce ii canta, respiratia bebelusei a inceput sa se regleze si a devenit fina si usoara ca un tors de pisica. “Continua sa canti, dragul meu…” “Noaptea trecuta, draga mea, in timp ce dormeam, am visat ca te tineam in brate”… continua Mihai melodia… Surioara lui Mihai a inceput sa aiba pulsul mai crescut, sa se relaxeze si vindecarea sa puna incet incet stapanire peste ea. “Nu te opri din cantat, Mihai…”. Lacrimile acum pusera stapanire nu doar pe mama copiilor ci si pe asistentele de la terapie intensiva. “Tu esti raza mea de soare, singura mea raza de soare, nu ii lasa sa imi ia raza de soare niciodata…” canta micul baietel cantecul lui preferat. A doua zi, chiar a doua zi, bebelusa a fost declarata apta de a parasi spitalul. Publicatia locala a denumit cazul “Miracolul cantecului unui frate”. Personalul medical l-a numit simplu un miracol. Iar Alina l-a numit miracolul iubirii lui Dumnezeu… Nu renunta niciodata la oamenii pe care ii iubesti… Iubirea este incredibil de puternica!