Trenul vietii…
Lacrimioara Lacrima
In viata mea eu tot am mers
Chiar daca n-am avut de-ales
In trenul vietii, ca fiecare,
In orice statie am oprit, oricare...
Ele au fost nenumarate
Cu bucurii, durere, presarate,
Am poposit dar am luptat
Si n-a contat c-am indurat…
Am cautat o statie a fericirii
A dragostei si a iubirii
Mereu daca acolo am fi
Esenta vietii poate ca am sti…
C-asa e trenul cel al vietii
Calatorind din zorii diminetii
Tot incercam ca sa ne fie bine
Si sa ne bucuram de asta lume.
Cea mai frumoasa statie
Ce este, a fost si o sa fie
E statia iubirii cea mareata
Ce-aduce implinire in a ta viata
De nu o cauti si de n-o gasesti
Degeaba atunci calatoresti…
In ea,norocul este impletit,
Daca iubesti, la randu-ti esti iubit.
Atata dor si bucurii…
Acum iubesti, ce fericit poti fi,
Cu flori si sentimente-i construita
In fiinta-ti ce se vrea iubita
Si vrei sa daruiesti ce ai mai bun
Uitand de greul intampinat pe drum.
Iubindu-te pe tine, deodat’am inteles
C-a mea calatorie a capatat un sens
Voi mege pan’ la capat si nu ma voi abate
Acolo vom ajunge, indiferent ce-am face.
Esentialul este daca insa am iubit
Si cu speranta-n suflet de am calatorit…
Caci trenul vietii merge inainte
De coboram, urcam, in jur sa luam aminte.
Cand calea lui de-i lunga si anevoioasa
Intotdeauna s-arati ca tie mult iti pasa,
Viata e numai una, calatorind prin ea,
Sa lasi numai de bine privind in urma ta.
La capat sa iesim cu amintiri frumoase
Cu fruntea noastra-n sus si suflete duioase,
Valiza de valoare cu sarg alcatuita
Calatoria-n timp sa fie asa placuta…
Mai devreme sau mai tarziu toti vom cobori din trenul vietii…important
este cum am calatorit…si daca am stiut sa ne bucuram de aceasta
calatorie…
Trenul vietii…
In viata mea eu tot am mers
Chiar daca n-am avut de-ales
In trenul vietii, ca fiecare,
In orice statie am oprit, oricare...
Ele au fost nenumarate
Cu bucurii, durere, presarate,
Am poposit dar am luptat
Si n-a contat c-am indurat…
Am cautat o statie a fericirii
A dragostei si a iubirii
Mereu daca acolo am fi
Esenta vietii poate ca am sti…
C-asa e trenul cel al vietii
Calatorind din zorii diminetii
Tot incercam ca sa ne fie bine
Si sa ne bucuram de asta lume.
Cea mai frumoasa statie
Ce este, a fost si o sa fie
E statia iubirii cea mareata
Ce-aduce implinire in a ta viata
De nu o cauti si de n-o gasesti
Degeaba atunci calatoresti…
In ea,norocul este impletit,
Daca iubesti, la randu-ti esti iubit.
Atata dor si bucurii…
Acum iubesti, ce fericit poti fi,
Cu flori si sentimente-i construita
In fiinta-ti ce se vrea iubita
Si vrei sa daruiesti ce ai mai bun
Uitand de greul intampinat pe drum.
Iubindu-te pe tine, deodat’am inteles
C-a mea calatorie a capatat un sens
Voi mege pan’ la capat si nu ma voi abate
Acolo vom ajunge, indiferent ce-am face.
Esentialul este daca insa am iubit
Si cu speranta-n suflet de am calatorit…
Caci trenul vietii merge inainte
De coboram, urcam, in jur sa luam aminte.
Cand calea lui de-i lunga si anevoioasa
Intotdeauna s-arati ca tie mult iti pasa,
Viata e numai una, calatorind prin ea,
Sa lasi numai de bine privind in urma ta.
La capat sa iesim cu amintiri frumoase
Cu fruntea noastra-n sus si suflete duioase,
Valiza de valoare cu sarg alcatuita
Calatoria-n timp sa fie asa placuta…
Mai devreme sau mai tarziu toti vom cobori din trenul vietii…important este cum am calatorit…si daca am stiut sa ne bucuram de aceasta calatorie…
Lacrimioara Lacrima
In viata mea eu tot am mers
Chiar daca n-am avut de-ales
In trenul vietii, ca fiecare,
In orice statie am oprit, oricare...
Ele au fost nenumarate
Cu bucurii, durere, presarate,
Am poposit dar am luptat
Si n-a contat c-am indurat…
Am cautat o statie a fericirii
A dragostei si a iubirii
Mereu daca acolo am fi
Esenta vietii poate ca am sti…
C-asa e trenul cel al vietii
Calatorind din zorii diminetii
Tot incercam ca sa ne fie bine
Si sa ne bucuram de asta lume.
Cea mai frumoasa statie
Ce este, a fost si o sa fie
E statia iubirii cea mareata
Ce-aduce implinire in a ta viata
De nu o cauti si de n-o gasesti
Degeaba atunci calatoresti…
In ea,norocul este impletit,
Daca iubesti, la randu-ti esti iubit.
Atata dor si bucurii…
Acum iubesti, ce fericit poti fi,
Cu flori si sentimente-i construita
In fiinta-ti ce se vrea iubita
Si vrei sa daruiesti ce ai mai bun
Uitand de greul intampinat pe drum.
Iubindu-te pe tine, deodat’am inteles
C-a mea calatorie a capatat un sens
Voi mege pan’ la capat si nu ma voi abate
Acolo vom ajunge, indiferent ce-am face.
Esentialul este daca insa am iubit
Si cu speranta-n suflet de am calatorit…
Caci trenul vietii merge inainte
De coboram, urcam, in jur sa luam aminte.
Cand calea lui de-i lunga si anevoioasa
Intotdeauna s-arati ca tie mult iti pasa,
Viata e numai una, calatorind prin ea,
Sa lasi numai de bine privind in urma ta.
La capat sa iesim cu amintiri frumoase
Cu fruntea noastra-n sus si suflete duioase,
Valiza de valoare cu sarg alcatuita
Calatoria-n timp sa fie asa placuta…
Mai devreme sau mai tarziu toti vom cobori din trenul vietii…important este cum am calatorit…si daca am stiut sa ne bucuram de aceasta calatorie…



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu