.jpg)
A urmat cursurile Institutului de Teatru „I.L. Caragiale” din Bucureşti, la clasa Aurei Buzescu, timp de trei ani, începând din 1952, fiind admisă cu toate că nu îşi încheiase încă studiile liceale, dar şi exmatriculată înainte de absolvire, din motive disciplinare.
În ciuda exmatriculării din Institutul de Teatru, a fost angajată la nou înfiinţatul teatru din Galaţi, unde a debutat în spectacolul Nota zero la purtare de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, regizat de Valeriu Moisescu, în 21 octombrie 1956. Experienţa dureroasă a alungării din şcoală s-a dovedit în timp benefică, determinând o schimbare de atitudine ce o prefigura pe artista perfecţionistă de mai târziu şi contribuind, aşadar, la formarea conştiinţei unei adevărate profesioniste. Gina Patrichi a jucat la Teatrul Dramatic din Galaţi până în anul 1964, când a fost invitată să se alăture colectivului Teatrului Bulandra din Bucureşti, condus de regizorul, actorul şi scenograful Liviu Ciulei. Aici şi-a făcut debutul în 29 ianuarie 1964, în piesa Jocul de-a vacanţa de Mihail Sebastian, sub îndrumarea aceluiaşi Valeriu Moisescu.
In film debuteaza in 1965, cu rolul Rozei Ianosi din "Padurea spanzuratilor", opera castigatoare a lui Liviu Ciulei. Timp de 20 de ani intruchipeaza personaje diverse pe peliculele a mai mult de 20 de filme: "Trecatoarele iubiri", "Nemuritorii", "Dincolo de nisipuri", "Proba de microfon", "Morometii" etc.
Marile roluri le-a creat în principal pe scena Teatrului Bulandra (cu o excepţie notabilă: rolul reginei în spectacolul Antoniu şi Cleopatra de William Shakespeare, în regia lui Mihai Măniuţiu, montat la Teatrul Naţional din Cluj, 1988), pe care a slujit-o până aproape de sfârşit - ultima stagiune: 1992-1993; ultima premieră: Teatrul comic de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete (22 noiembrie 1992).
A lucrat cu mari regizori, precum Liviu Ciulei, Valeriu Moisescu, Lucian Pintilie, Vlad Mugur, Radu Penciulescu, Andrei Şerban, Cătălina Buzoianu, şi a colaborat extrem de bine cu actorul Ion Caramitru, în postură de regizor, sau coregrafa Miriam Răducanu. Numele său este legat de montări celebre: Clipe de viaţă, D-ale carnavalului, Elisabeta I, Victimele datoriei, Puricele în ureche, Azilul de noapte, Hedda Gabler, Interviu, Amintiri, Dimineaţă pierdută, Hamlet, etc. În film, actriţa şi-a făcut debutul, remarcabil, alături de Victor Rebengiuc, în lungmetrajul realizat de Liviu Ciulei după cunoscutul roman Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu (1964). A creat de asemenea nenumărate personaje memorabile la teatrul radiofonic, jucând în peste 150 de piese transmise pe calea undelor hertziene.
Gina Patrichi a fost căsătorită cu avocatul Victor Anagnoste, din 1959 până la dispariţia prematură a actriţei (la doar 58 de ani). În 1966 s-a născut fiica celor doi, Oana.
Schimbarea denumirii strazii bucurestene Orlando in "Gina Patrichi" si apoi trecerea la denumirea initiala nu a fost un gest frumos din partea edililor capitalei dar, memoria actritei a ramas vie in memoria celor care au cunoscut-o (in noiembrie 2008 s-a lansat la Brasov : Carte cu Gina Patrichi, scrisa de Mircea Morariu, actrita este propusa de a deveni "Cetatean de onoare " al Municipiului Galati, avand in vedere ca a debutat in Teatru Dramatic Fani Tardini din Galati si premiata post mortem, in aprilie 1994 de gala UNITER, pe scena Teatrului Ion Luca Caragiale" din Bucuresti cu PREMIUL DE EXCELENTA!
Sursa:
Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu