Alexandru Soficaru
Cuprinşi de vraja sentimentului etern,
Am răsturnat clepsidra timpului rănită
Şi te-am iubit “în glasul roţilor de tren”,
Sub o tribună goală, liniştită.
Te-am sărutat prelung, cu-nfrigurare,
Cu setea celui care în deşert
Vede-n „Morgana” oaza salvatoare
Şi-n visul pătimaş – un lucru cert.
Mi-am săturat privirile flămânde,
Neostenite fulgere sub geană
Şi ţi-am cuprins cu braţe tremurânde
Frumosul trup, prea dulce amazoană!
Şi m-am înfiorat de mângâieri,
Adevărat balsam pentru iubire,
Ce-au transformat banalul unei seri
Intr-un suprem moment de fericire!



.jpg)





Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu