.jpg)
Alessandra Stoicescu împlineşte duminică 37 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”"Cred mult în lucruri frumoase, care se întâmplă dacă îţi doreşti"
A fost norocul personaj principal în viaţa sa? “N-aş vorbi despre noroc, ci mai degrabă despre un înger care a fost întotdeauna alături de mine şi, în cele mai grele momente, mi-a arătat o cale. Fără să fiu mistică, cred foarte mult că ai nevoie de un înger care să fie alături de tine, să-l vezi şi să-l respecţI, şi eu cred că am făcut asta. În cele mai grele momente am simţit că e cineva lângă mine care mă ajută, mă ridică, mă întăreşte.”
Face parte din categoria celor care cred, mai degrabă, că totul este un miracol. “Chiar dacă ajuţi, chiar dacă munceşti, chiar dacă lupţi pentru ceea ce crezi, faptul că ţi se întâmplă lucruri frumoase e, până la urmă, un miracol. Parcă în fiecare primăvară, când vine ziua mea, faptul că înfloresc toţi pomii pare un miracol, deşi asta se întâmplă în fiecare primăvară.”
Despre “nebuniile” inspirate pe care le-a considerat a fi demne de făcut... “Cred că o nebunie a fost la 18 ani, e o nebunie pentru un tânăr să nu trăiască după reguli, adică să nu plece nicăieri în prima vacanţă de absolvent de liceu ca să-şi urmeze visul de a intra în Antenă, de a intra în televiziune. Aveam această oportunitate şi mi-am dat seama că, dacă plec, o să pierd ceva mai important decât o vacanţă. Apoi, pot să spun că am întâlnit iubirea vieţii şi nu am ezitat nici o secundă să deschid uşa şi să încep ceea ce este, probabil, cea mai frumoasă poveste de viaţă.”
Provocând-o să-şi amintească de copilărie... “Alessandra Stoicescu copil era foarte perseverentă, mai serioasă decât vârsta ei întotdeauna, foarte interesată de probleme maturilor, dar mai degrabă din dorinţa aproape nebunească de a fi respectată şi luată în seamă de toţi cei din jur, de a nu fi tratată ca un copil. Dincolo de faptul că am avut şi nebuniile mele, copil fiind, întotdeauna aveam o explicaţie logică pentru ceea ce făceam, am fost prietenă cu părinţii, sunt în continuare, mă îngrozea ideea că aş putea eşua, că aş putea pierde încrederea lor şi respectul, respect sigur, te gândeşti că pentru un copil respectul înseamnă altceva decât înseamnă pentru noi, adulţii, dar nu voiam să mă tragă nimeni de obrăjori şi să-mi spună «Hai că tu eşti drăguţă, lasă, vorbim mai târziu!», cu mine trebuia să se vorbească, de când mă ştiu, serios, să mi se dea detalii, să mi se explice logic de ce nu am voie să fac un lucru, nu am fost un copil mâţâit, dornic să obţină ceva cu orice preţ, trebuia doar să simt că sunt tratată ca un om matur, adult.”
Încotro se îndreaptă mass-media românească? “Cred că mass-media, în general, se află în acelaşi impas în care se îndreaptă către foarte multă atitudine şi mai puţină informaţie. Din păcate, lipseşte un pic informaţia, şi asta se întâmplă pe toată planeta, şi când spun informaţie, mă refer la informaţia pe care i-o livrezi publicului fără să i-o comentezi. Şi publicul îşi doreşte ca noi, cei care am devenit partenerii lor, fie de contrazicere, fie de luptă pentru o anumită idee, să avem opinie. E dificil, pentru că opinia trebuie să vină numai din partea unor oameni cu credibilitate, cu o carieră solidă construită în spate.”
În ce mai crede Sandra Stoicescu în această lume pizmoasă? “Cred mult în lucruri frumoase care se întâmplă dacă îţi doreşti şi dacă gândeşti pozitiv. Cred enorm că, dacă nu invidiezi pe nimeni, nu spui că vrei ce are celălalt şi îţi dai seama că tu ai foarte mult şi că poţi să obţii exact ceea ce îţi doreşti, dacă iubeşti, să iubeşti în general, să vezi oameni râzând, să-i faci fericiţi, să te bucuri de orice clipă de fericire, atunci sunt convinsă că nu te pot atinge multe lucruri. Sunt lucruri grave în lumea asta care te pot doborî, boala cuiva drag cu care nu poţi lupta, întotdeauna dacă crezi, eşti optimist şi cauţi o rază de speranţă în orice, mergi mai departe.”
La acest început de an de viaţă... “În afară de sănătate, îmi doresc fericire şi ştiu că o să o am. Îmi doresc să fie sănătoşi ai mei, e un lucru pe care eu nu-l pot realiza oricât aş munci, ci doar Bunul Dumnezeu poate să le aranjeze aşa cum trebuie.”
Sursa:
http://jurnalul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu