.jpg)
Într-o zi de 2 aprilie…
… in anul 1915, se nastea, la Bucuresti,
intr-o casa de pe Strada Popa Nan, undeva in apropierea Foisorului de
Foc, unicul fiu al familiei Petrescu, pe care parintii au decis sa-l
boteze Gheorghe. Tatal era contabil la Posta, cu studii superioare
facute la Geneva, iar mama sa era casnica, crescuta la Paris, o doamna
cu o cultura vasta, buna vorbitoare de franceza si o sensibila
interpreta de pian, ceea ce il fermeca pe fiul ei in copilarie. Din
pacate, Gheorghe a ramas fara mama la 16 ani. Tatal este cel care l-a
indemnat sa studieze muzica. Gica a urmat liceul, apoi a studiat si doi
ani de Drept, dupa care s-a dedicat muzicii. A debutat la 18 ani, ca
proaspat absolvent al Liceului “Gh. Sincai” din Bucuresti, intr-o
formatie studenteasca. La o serbare a venit compozitorul Ion Vasilescu.
El a fost cel care l-a dus pe Gica Petrescu la radio, unde si-a facut
lansarea oficiala. Dupa moda epocii, la inceput a cantat la baluri si
concerte de estrada; intre 1937-1939 s-a afirmat profesional alaturi de
orchestrele “Radu Ghinda” si “Dinu Serbanescu”, la Cazinoul din Sinaia.
Perioadei inceputurilor, marcata de turnee, ii urmeaza recunoasterea ca
profesionist: angajamente la teatrele “Alhambra”, “Gioconda” si “Boema”
(din 1940), la “Gradina Savoy”, sub conducerea lui Ion Vasilescu, si la
“Teatrul C. Tanase” (din 1944). In afara numeroaselor turnee
internationale, detine un record in privinta numarului de piese compuse
si interpretate (peste 1.500), inregistrate intr-o impresionanta
discografie, multe dintre ele devenind in timp slagare – piese preluate
in repertoriul lor de multi alti interpreti ai genurilor respective.
Gica Petrescu a devenit unul dintre cei mai prolifici si mai indragiti
cantareti romani, supranumit de generatii la rand “nemuritorul Gica”. A
fost timp de 34 de ani casatorit cu scriitoarea Cezarina Moldoveanu.
Dupa moartea sotiei sale, in august 1989, Gica Petrescu a refuzat mult
timp sa sustina spectacole. Pe 5 mai 2003, in cadrul unei ceremonii
desfasurata la Palatul Cotroceni, a primit Ordinul national Steaua
Romaniei in grad de Cavaler, cu ocazia implinirii varstei de 88 de ani,
pentru indelungata si prodigioasa cariera artistica pusa in slujba
cantecului romanesc. A cantat live pana la varsta de 91 de ani. A murit
la bucuresti, pe 18 iunie 2006, la varsta de 91 de ani. “Du-ma acasa,
mai, tramvai!”, “Fetite dulci ca-n Bucuresti”, “Bucurestiul meu iubit”,
“Cele mai frumoase fete” si “Astazi e ziua ta” sunt doar cateva dintre
cantecele lui Gica Petrescu pe care o mare parte dintre romani le-ar
putea fredona.
Sursa:
http://radioenigmaromania.ro/public/page/4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu