.jpg)
Astăzi e ziua ta, Manuela Hărăbor
“Fă orice trebuie să faci ca să ajungi acolo unde trebuie să ajungi, dar, ai grijă, nu-ţi veşteji sufletul”
“Anul trecut a venit cu schimbări majore în viaţa mea. M-am căsătorit după o perioadă foarte lungă de singurătate. Se pare că ceea ce s-a spus de anul 2012 că va fi anul cuplurilor s-a adeverit în ceea ce mă priveşte, mai ales că l-am cunoscut pe soţul meu în luna a II-a a anului. Căsătoria la 44 de ani e foarte diferită de cea de la 20. Fiecare dintre noi a venit cu un bagaj consistent de experienţe, sentimente şi obişnuinţe. E nevoie de o doză mult mai mare de toleranţă şi acceptare pentru a clădi o viaţă în doi. Dar acolo unde e iubire totul e posibil. Anul trecut a fost singurul an în care vârsta fiului meu a fost exact pe jumătate din a mea, în octombrie Andrei a împlinit 22 de ani.
Profesional, din păcate, a fost aşa şi aşa, criza s-a resimţit foarte aprig şi în profesia noastră. Cu toate asta, am continuat spectacolul «Te iubesc! Te iubesc?» în regia lui Chris Simion, am ajuns la aproape 300 de reprezentaţii, iar vara a fost ocupată cu reprezentaţiile «D’ale bibicilor lui Caragiale», spectacol al Circului Varietee Globus, dăruite bucureştenilor pe o scenă în aer liber în Centrul Istoric.
Anul acesta a venit cu o surpriză foarte plăcută. Un spectacol nou, prima piesă scrisă de Chris Simion, regizată evident de ea. APROAPE TOTUL DIN VIAŢA MEA va avea prima reprezentaţie în seara asta pe scena de la Godot Cafe Teatru din Strada Blănari, la ora 20. Frumos cadou, nu? Un spectacol despre două feluri de oameni: cei care ştiu să pună punct când o relaţie s-a consumat şi ceilalţi care aleg să pună sute de virgule, plângând că nu văd soarele în timp ce ţin ochii închişi. O poveste despre curaj şi blazare, despre acţiune şi laşitate, despre alegere. Din 16 aprilie, spectatorii vor putea vedea spectacolul în fiecare marţi seară, de la ora 20, la noul teatru deschis în Clubul Bordello’s, de pe Strada Şelari, tot în Bucureştiul vechi.
În continuare voi reda câteva replici din piesă... posibile şi în viaţă, menite să deschidă apetitul publicului pentru spectacol – «În clipa când stai să te gândeşti dacă iubeşti sau nu pe cineva, deja ai încetat să-l mai iubeşti»; «O să fii fericit când nu o să mai fugi de tine. Când o să te reîmprieteneşti cu tine, când o să te respecţi, când nu o să mai fie nevoie să te minţi, când o să fii liber»; «Începi să ai ceva cu adevărat abia în momentul în care nu mai ţii cu încăpăţânare să ai»; «Unul din trucurile copilăriei este că nu-i nevoie să înţelegi un lucru ca să-l simţi. Când raţiunea devine capabilă să înţeleagă cele întâmplate, rănile din inimă sunt deja prea adânci»; «Uneori credem că oamenii sunt ca nişte bilete de loterie, că există ca să transforme în realitate iluziile noastre absurde. Degeaba cerem să se întâmple ceva când avem noi chef să se întâmple, că nu se întâmplă. Natura are o ordine şi o logică. Toate se întâmplă la timpul lor. Pierdem o groază de timp luptând să primim ceea ce credem că avem nevoie să primim, când de fapt e atât de simplu. Nu primim pentru că în realitate nu avem nevoie de ceea ce cerem. Doar că nu ne dăm seama»; «Fă orice trebuie să faci ca să ajungi acolo unde trebuie să ajungi, dar, ai grijă, nu-ţi veşteji sufletul!».
În rest, îmi doresc să pot iubi din ce în ce mai mult, îmi pare rău că am mâhnit uneori prea mult şi am supărat pe cei din jurul meu, îmi pare rău că nu am reuşit să-mi înmulţesc mai mult «talanţii» daţi de Dumnezeu. Pentru toate astea îmi cer iertare.”
Sursa:
http://jurnalul.ro
