.jpg)
Poate fi uşoară muzica?
Jurnalul lui Adrian păunescu – necesitate, şansă, condamnare (117)
“Aceste note, devenite jurnal, mărturie de epocă, roman de familie şi, poate, literatură a realităţii, vorbesc, ele însele, despr eo perioadă infernală a vieţii lui Adrian păunescu, o perioadă pe care a trăit-o, avăndu-mă, permanent, de-a dreapta sa.”
Andrei Păunescu
______________________
2 iunie 1987
Ieri mi s-a confirmat, de la Centrul de Perfecţionare din Piaţa Cosmonauţilor, că am obţinut atestatul de liber profesionist, categoria doi solist vocal de muzică uşoară. Nu există printre conceptele actuale ale legislaţiei care-i priveşte pe artişti, o diferenţă între, spre exemplu, curentele folk, rock şi muzica uşoară de tip radio-televiziune. Prin urmare, totul se judecă prin prisma mentalităţii muzicienilor « uşori », care, dacă doresc (asta depinde foarte mult de pile sau de cadouri), pot considera că nişte muzicieni de nivelul unor Victor Socaciu (folk) sau Cristian Minculescu (rock), sunt sau nu buni, sunt sau nu demni de un atestat, şi asta dacă arta lor seamănă sau nu cu muzica unor Horia Moculescu, George Grigoriu sau Camelia Dăscălescu. Dar nu latura muzicală este balastul cel mai greu al muzicii uşoare, ci textele retardate şi comode, care, înainte de a fi aprobate de nişte supervizori cu cap pătrat, sunt scrise conformist de aşa-zişi textieri, pe care nici nu ştim ce-i caracterizează mai mult : oportunismul, mediocritatea, lăcomia, prostia, veleitarismul sau lipsa de bun simţ.
Ioana la 20 de ani
Astăzi, sora mea, Ioana, primul copil al lui A.P., împlineşte 20 de ani. Mi se pare mult, dar, când voi ajunge şi eu la această vârstă (eu abia am împlinit 18), în mod sigur că-mi voi explica savant şi liniştitor faptul că sunt tot la fel de tânăr, deşi am intrat într-o perioadă nouă. Blondă, cu ochi albaştri şi cu pielea albă, Ioana îşi respectă, de 20 de ani şi pe întinderea de 1.70 metri, la care a ajuns, statutul zodiei din care face parte, Gemenii. Sunt două persoane în sora mea, care îşi schimbă mereu starea de spirit şi aduce la rampă, dezinvolt, una după alta, adeseori la interval de căteva secunde, o Ioana generoasă, plăcută, deschisă, şi o Ioana răutăcioasă, izolată, ţâfnoasă. Dar mereu de luat în seamă.
Plină de talent la desen şi muzică, ea se poate ilustra, când este în bună dispoziţie, şi ca o actriţă de mari resurse. Dar, când spectatorul abia se pregăteşte s-o asculte sau s-o vadă cântând, desenând sau vorbind, Ioana se retrage într-o tăcere care te face să te întrebi, îndată, dacă tot în faţa ei te-ai aflat cu câteva momente înainte şi dacă o vei mai putea vedea expansivă, în viitor.
În copilăria mică, începuse să compună poezii. Pentru vârsta de 3 - 4 ani, versurile despre « steaua grea », care zicea ea, i-a căzut alături, au uimit familia şi prietenii. În corul “Voces Primavera”, al lui Claudiu Negulescu, ea era, pe la 10-12 ani, un glas ce s-ar fi impus printre cele mai bune, dacă ar fi continuat. S-a apucat de sport şi a devenit o remarcabilă jucătoare de baschet la Şcoala nr. 4 (n.n. - pe Bulevardul Ilie Pintilie - Iancu de Hunedoara, azi e Liceul Tonitza în acea clădire), sport, pe care l-a părăsit, pentru că avea de intrat la liceu şi, oricum, era cam mult efort de făcut la antrenamente.
N-a fost o elevă cu note foarte mari la toate materiile, dar a trecut prin examenele de specialitate, la Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza”, cu nişte rezultate de excepţie. Ne-am apucat împreună de muzică rock şi am constituit trupa “Totuşi”, în iulie 1983, în care ea, de la o săptămână la alta, a început să cânte (şi a reuşit cu brio) la chitară bass, după ce se ilustrase ca solistă folk, alături de Cristina Iordăchescu şi Tatiana Filipoiu Stepa, cu care alcătuise anterior, în 1982 şi 1983, grupuri folk, de mai scurtă sau mai lungă durată, la Cenaclul Flacăra.
Ioana este omul care a făcut exact ce a vrut. Şi în sensul că, dacă a dorit ceva sau i-a plăcut ceva, nu i-a fost greu să se apuce de acel ceva, şi în sensul că, dacă a vrut (şi când a vrut) să abandoneze, s-a lăsat, la fel de uşor, de orice activitate. Mare talent trebuie să ai să te poţi apuca de aproape orice, dare la fel de mare talent trebuie să ai să poţi renunţa la toate domeniile pentru care eşti înzestrat. De aşa ceva, numai Ioanele mele (Gemenii din ea) sunt în stare.
Sursa:
http://jurnalul.ro
