Defilarea Junilor

Astazi, in Duminica Tomii, Junii au coborit in oras.
Scheii Brasovului pastreaza traditii fascinante, care depasesc limitele unor simple obiceiuri.
Unici in tara, Junii Brasovului isi au radacinile in istoria indepartata, dar existenta lor este strins legata de lupta pentru independenta a romanilor.(am sa va prezint mai tirziu, mai multe poze realizate la defilarea Junilor) Multumesc lui Carmen pentru aceste superbe poze .Mai multe poze pe

Brasovul intre ieri si azi

 https://www.facebook.com/BrasovulIntreIeriSiAzi

 

Astazi in Duminica Tomii, toti brasovenii au avut o singura tinta. Sa ajunga in centru, ca sa urmareasca defilarea Junilor.

Sărbătoarea Junilor

În fiecare an, în Șcheii Brașovului, în prima duminică de după Paști (Duminica Tomii), atât brașovenii cât și turiștii asistă la un spectacol cu elemente de mit, rit, ceremonial și magie. Este vorba despre defilarea junilor și manifestarea obiceiurilor pe care aceștia le-au moștenit din timpuri străvechi.

În dimineața sărbătorii junii coboară călare în cetate, trec pe la vătaf, armaș mare și armaș mic (serje), după care în jurul orei 10 se îndreaptă spre Piața Prundului din fața Bisericii Sfântul Nicolae, unde se înconjoară statuia eroului necunoscut, nu înainte ca preotul paroh sa le sfințească steagurile printr-o scurtă slujba.

Urmează încolonarea grupurilor după o ordine bine stabilită și devenită tradițională: mai întâi Junii Tineri, urmați de Junii Bătrâni, Curcani, Dorobanți, Brașovecheni, Roșiori și Albiori. Coloana este deschisă de fanfară. Fiecare grup are în frunte vătaful, urmat de stegar, încadrat de cei doi armași. Vătaful poartă lenta roșie pe piept, iar armașii mare și mic, albastră și galbenă, formând astfel tricolorul, ca pe vremea când aceasta era interzis. Plecând din Prund, Junii fac un popas la Troița Căpitanului Ilie Birt, unde cântă “Hristos a înviat!”, fiecare grup în parte, apoi coboară pe strada Mureșenilor până la Bulevardul Revoluției, după care urcă, ocolind pe strada Nicolae Bălcescu, trec de “Poarta Șchei”, în sus pe strada Căpitan Ilie, strada Pe Tocile spre “Capul Satului” pe strada Podul Crețului și de aici la Pietrele lui Solomon.

Pe tot parcursul călătoriei, junii sunt întâmpinați de locuitorii Brașovului cu urale și aplauze, cărora junii le răspund prin a-i invita să-i însoțească “la Pietri” ca să petreacă în natura alături de ei.

Odată ajunși la Pietrele lui Solomon, într-un splendid amfiteatru natural, junii se răspândesc pe cele două platouri la locurile amenajate din moși strămoși, la mesele lor, care altădată erau niște ridicături de pământ (eminente romane), dar azi s-au așezat peste ele mese de lemn și metal. Petrecerea începe prin ieșirea la horă și aruncarea buzduganului, pe melodia cunoscută ca “Hora junilor”. Urmează și alte jocuri: sârbă, brâul, breaza, bătuta ș.a., fiind invitate la joc și fetele. O dată cu ora stabilită pentru închierea manifestării, grupurile de juni se încolonează în ordinea stabilită și știută și se îndreaptă spre Piața Unirii unde fiecare grup cântă pentru ultima dată “Hristos A Inviat” și apoi grupurile de juni se despart luând astfel sfârșit defilarea călare a junilor.

Documentele atestă că în anul 1931 existau șapte organizații ale junilor, cea mai veche fiind cea a Junilor Tineri. Ultimul grup înființat este cel din 1924 grupul Junilor Brașovecheni, format numai din bărbați căsătoriți.

Obiceiul junilor este considerat drept unul din ritualurile de inițiere în rândul feciorilor, el fiind inclus în ciclul “cetelor”. Înțelesul termenului de “june” în Transilvania este cel de “tânăr fecior neânsurat”.

Legat de acest ritual este și un obicei (de care bătrânii își mai amintesc încă) care se încadrează în cultul soarelui, de care pomenea și cronicarul german, ca simbol de nemurire pentru strămoșii daco-geți. În ziua de Rusalii, bărbații, femeile, copiii și tot ce era transportabil la curte plecau de cu seara spre muntele Postăvarul, după ce, în prealabil, vătaful sau alți bărbați de inițiativă, băteau din poartă în poartă, folosindu-se de ciocanul, în formă de șarpe, prezent la fiecare poartă. Pe munte așteptau până dimineața, pentru ca la apariția soarelui, sa arunce cu ce aveau la îndemână spre soare, ca nu cumva “vârcolacii” să răpească soarele. Era cultul soarelui de la daci, conservat simbolic în poarta maramureșană și în efigia stemei moldovenești. Se știe că geții credeau că astrul dătător de viață era mâncat de balauri, iar acest cult al soarelui era celebrat mai cu seamă primăvara, încât este explicabilă prezența acestuia în obiceiul Junilor. Dacă acest cult al soarelui nu se mai practică azi, în schimb îngroparea vătafului, însoțit de un joc burlesc, “cățeaua”, în care apare și un popă mascat, își are sensuri care sunt cu greu înțelese azi.

 Sursa:
 http://www.brasov.net/sarbatoarea-junilor/