.jpg)
“Tanar si liber” interviu luat de Clara Margineanu ce apare in cartea ei de interviuri…
Ovidiu Mihăilescu: ,,Eu sunt şi rămân Tânăr şi Liber!
Ovidiu
Mihăilescu este folkist şi poet. A debutat cu volumul ,,Aici sunt anii
dumneavoastră”, în 2003, la Editura Nemira. A scris primele poeme,
într-o gară, pe vremea când era inginer de transporturi şi era
repartizat în staţia CFR din Satu Mare. Poezia sa curge pe mai multe
râuri ale lumii de cunoaştere şi hârtie. Toate pornesc din simţirea şi
gândirea acestui om care scrie despre iubire cu colţul inimii, îşi scrie
viaţa, recunoscând într-un poem că în sufletul său zâmbeşte Dumnezeu.
Simte (în alt poem) durerea copacului dus pe ultimul drum către fabrica
de hârtie. Ştie pe dinafară suferinţa lumii, dar deţine şi secretul
vindecării prin credinţă, iubire şi iertare. El însuşi, autor şi
personaj, pare decupat dintr-o lume de vibraţii albastre. Toate acestea
determină şi justifică faptul că Ovidiu Mihăilescu este folkist. Unul
dintre cei preţuiţi şi respectaţi în lumea în care versul se înlănţuie
cu chitara precum o iederă sfinţită de taine. Poetul chinuit de toate şi
mai ales de el însuşi, are puterea de a primi, la scenă deschisă,
aplauzele mulţimii. În 1990, debuta la Televiziunea Română cu un cântec
frumos şi expresiv, care îl defineşte: ,,Tânăr şi liber”. El, cel mereu
tânăr şi liber, zâmbeşte mereu, tuturor. Zâmbetul său este mâna întinsă
către toată poezia şi prietenia lumii. Mă împiedic uneori, în versurile
sale, de o indicibilă tristeţe. Pe care ar vrea să o ascundă, ca să nu
rănească lumea, dar care este până la urmă, rana de aur a poeziei.
Ovidiu
Mihăilescu este unul dintre poeţii folkiştii care, prin muzica sa, face
versul memorabil. Nu este vorba doar despre versurile sale, pentru că,
pe cele trei albume editate, în concerte şi spectacole, Ovidiu
Mihăilescu interpretează muzical poeme semnate de George Bacovia,
Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Mircea Dinescu, Radu Stanca.
- În
seria sărbătorilor folk din ultima vreme, tu ai avut o dublă
aniversare. Sau un prilej dublu de a trăi frumos alături de prieteni,
clipa ce tocmai trecea… 5o de ani de viaţă, 30 de ani de carieră. Care e începutul poveştii tale de acum 30 de ani?
- Sunt
un om norocos pentru că fac tot mai mult ceea ce-mi place dar şi pentru
că am prieteni minunaţi şi am reuşit să ajung la un anume echilibru
interior care mă face să fiu mulţumit cu viaţa mea. Evident că nu-s nici
milionar nici VIP, însă cred că dacă ştii să te mulţumeşti cu ce ai şi
să te uiţi mai mult la bucurii decât la necazuri, poţi avea uneori
momente de fericire simplă.
Am
simţit nevoia să aniversez cei 50 de ani (ce mult pare…) alături de
prieteni şi oameni de suflet… cei 30 de ani sunt mai mult un răsfăţ
pentru că se împlinesc 30 de ani de când am urcat prima oară pe scenă…
Nu cânt constant de atâta vreme, dar de la prima prezenţă pe o scenă de
teatru, de la Câmpina, am ştiut că iubesc folkul şi vreau să devin parte
din acest fenomen. Începutul a fost o chitară, descoperirea faptului că
acest instrument e o lume frumoasă, şi mai apoi, am învăţat de la
folkiştii mai mari ca mine, că genul acesta te poate face mai liber şi
mai bun. Dacă e să concretizet, cred că oamni ca: Mircea Baniciu, Mircea
Vintilă,Valeriu Sterian, Anda Călugareanu, Alexandru Andrieş mi-au fost
profesori şi prieteni. Şi la ei am învăţat că un cântec bun poate face
lumea mai bună.
- Ai încercat un bilanţ al vieţii şi carierei muzicale, ai aşezat ceasul la ora exactă a traiectoriei tale prin viaţă, prin acorduri, prin sufletele oamenilor?
-
Bilanţurile sunt doar statistici care ne ameţesc…Ce contează e omul
simplu dintr-un colţ de ţară, care vine spre tine cântându-ţi
cântecul,comentându-ţi versurile, aderând la lumea viselor tale. Sunt
copii care îţi ştiu cântece întregi vers cu vers, sunt tinerii care
asemenea mie acum 30 de ani văd în mine un plus de libertate şi bucurie.
Am publicat pînă acum două cărţi de poeme, trei albume de muzica folk,
am vegheat o familie, am practicat o meserie (pentru că trebuie să
munceşti mult înainte să ştii ce să cânţi!) am umblat şi am de gând să
mai umblu mult prin ţara asta, România care oricum ar fi sta răstignită
în inima mea şi caut mai departe oameni care să se bucure cu mine sau să
plângă cu mine (mai rar) de fericirea de a fi om şi de a fi viu. Poate
că noi, folkiştii suntem nişte umili doctori de suflete, meniţi să bată
ţara în lung şi-n lat pentru a vindeca oamenii de plictis, materialism,
confuzie, deznădejde, lipsă de curaj şi de poezie…
- Ce
înseamnă pentru tine 50 de ani? O jumătate de secol? A doua tinereţe?
Punctul de frontieră către o (de aproape toţi) tânjită longevitate
sănătoasă?
-
În Biblie se spune că după ce curg de 7 ori 7 ani, al cinzecilea an era
un an de sărbătoare, jubileul când nu se mai lucra pământul, sclavii
erau eliberaţi, lumea intra într-un an „de duminică”! Cred că şi pentru
mine e un an special în care poate mai putin am să cer pentru mine şi am
să încerc să fiu mai atent la ce vrea spiritul, la ce vor oamenii din
jurul meu. Nu ştiu dacă mai vreau înca 50 de ani…Aş vrea să mă ţină
Dumnezeu pe lumea asta ca să fac mult bine, până am să pot. Decât o
longevitate egoistă, mai bine o ardere bună care să dea multă lumină…Zic
şi eu, cerul alege! Cred că acum, vârsta mă obligă să fiu mai tranşant,
să caut o înţelepciune şi o aşezare în viaţă, mai de folos. E o prostie
să crezi că bătrâneţea e detestabilă… Societatea răsturnată de azi uită
înţelepciunea ţăranului care zicea : Cine nu are un bătrân să-şi
cumpere… Apoi, eu n-am de ce mă teme pentru că eu sunt şi rămân: Tânar şi Liber! E o opţiune!
- Hai
să revenim la muzică, la muzica noastră, la folkul cel de toate zilele.
Cum se vede de la tine acastă lume mică raportată la mia de locuitori
şi puternică raportată la tenacitatea picăturii de apă? I-aş spune,
incluzând şi publicul fidel, această castă a celor care, de cele mai
multe ori fac să vibreze de adevăr şi emoţie, subsolurile unor cluburi
bucureştene?
-
E o lume necesară, vie, o adunare de suflete frumoase, alese, care sunt
purtători de ideal şi lumină…Fiecare folkist e o flacără şi asta s-a
văzut şi la Revoluţie când Valeriu Sterian a dat imnul revoluţiei, Vino Doamne!
E drept că izvoarele nu sunt multe dar sunt limpezi şi curate!
Folkul creşte şi se adaptează… S-a mutat pe you
tube şi facebook , în cluburi şi şcoli, e viu şi se adaptează la
schimbările prin care trece şi societatea! Dacă n-ar exista nevoia de
folk, poate că ar fi dispărut odată cu anii `90, dar se pare că sufletul
şi sensibilitatea umană au nevoie şi de folk şi de jazz şi de clasic,
genuri mai restrânse poate, dar de o anume calitate.Venind mai spre
real, eu sunt unul din pionierii care au dus folkul în cluburi şi cred
că a meritat pentru că ştiu zeci de oameni care au devenit dependenţi de
folk şi cred eu că asta e bine.
- Cânţi ,,Lili” sau ,,Tantra Yoga” şi faci oamenii să râdă, cânţi, să zicem, ,,Femeie de abur” sau ,,Cipilica” şi induci nostalgie, iubire, emoţie… Registrul tău componistic este vast, aşa ţi-ai propus, să fii ca viaţa?
-
-
Sunt gata să-mi pun oricâte măşti va fi nevoie ca să educ, ca să-i fac
pe oameni să gândească despre viaţa lor, ca să le transmit ceva din
experienţa mea..(nu sunt singurul!) Prefer să fiu vesel şi optimist
pentru ca vremurile sunt asa cum sunt şi oamenii au şi ei problemele
lor. Dar piesele de suflet sunt cele care transmit emoţie, înţelepciune,
dragoste, valori şi virtuţi din care toţi ne hrănim. Da, îmi place să
nu mă repet, să compun divers, să găsesc mereu noi linii
muzicale…Totuşi, nu sunt Bob Dylan …doar încerc să mă iau în serios şi
să cresc pe cât posibil, de la an la an. Pentru mine, bucurie e atunci
când cineva se identifică cu o melodie. Până la urmă, fiecare melodie e
un crâmpei din viaţa mea, o trăire, o amintire, un vis, o mulţumire care
s-au făcut cântec.
-De
ce natură au fost cele mai adânci şi mai înalte bucurii pe care ţi le-a
oferit alegerea şi şansa de a fi artist? Aplauzele? Laudele? Tăcerile
expresive? Banii atâţi câţi or fi fost?
-
Dacă era vorba de bani, trebuia să mă las de mult! Artist îţi doreşti să
fii şi dacă e să te faci, asta hotărăşte publicul! Bucuria de a dărui
bucurie şi melancolie şi suflet, într-o epocă în care omul e mai aproape
de maşini decât de sufletul său… Şansa de a da spectacole folk în toate
localităţile României, oamenilor
cărora le pasă de ţara asta… Mulţumirea că pot şi eu să fac ceva
concret pentru ca viaţa noastră să se schimbe în bine.
-Alegeţi
un dar de ziua ta. Imaginează finalul poveştii în care vine la tine
zâna bună şi îţi promite că îţi împlineşte trei dorinţe!
- Nu
poate ea să dea cât pot eu să cer! Dacă i-ar face pe toţi oamenii
fericiţi (fără droguri) ar fi ceva! Să mă lase aşa cum sunt (nu vreau la
„Acces Direct” nici la alte inepţii TV) să-mi dea sănătate, iubire în
exces şi creativitate. Bani mulţi, mulţi ca să să ajungă la saraci,
bolnavi, sărmani şi mie doar de două, trei CD-uri şi cărţi. Aaa,….şi
puterea de a vindeca răni sociale şi umane.
- Spune-mi, te rog, ce a fost întâi, poezia sau muzica?
Întâi
a fost muzica în istoria lumii cred… la mine tot muzica, m-a fascinat
cu sunetul minunat al unei chitare clasice, mai apoi tot în copilarie poezia
m-a cucerit cu câteva versuri învăţate cu copilarească naivitate. Mai
târziu, la adolescenţă le-am redescoperit pe amândouă şi am constatat că
pot coexista în muzica rock sau folk şi mai mult, că ceea ce ambele
trezeau în mine era un ecou puternic către o zonă misterioasă, de unde
puteam să aflu mai multe despre cine sunt! Mai concret întâi am luat
lecţii de chitară clasică şi mai apoi am descoperit folkul, unde poezia
însoţea muzica şi personalitatea îşi putea croi un drum către ceilalţi!
- Care a fost parcursul poetic, al creaţiei tale, până la apariţia primului volum?
- Scriam
poezie din nevoia de a mă menţine viu, de a mă regăsi cumva, scriam din
nevoia de a avea o lume frumoasă şi normală, dincolo de lumea gri şi
osificată a unui comunism mimat. Scriam pentru mine şi pentru a acoperi
cumva, geamurile de conştiinţă sparte şi lipsa de viitor. Am debutat în
revista Steaua de la Cluj, dar fără ambiţii.Când, mult mai târziu,
Adrian Fetecau m-a prezentat Editurii
Nemira, cele peste 500 de poeme s-au cernut de la sine şi a aparut
structura care a dat naştere cărţii „Aici sunt ani Dvs”…În fond, doar o
ironie care acoperea, între coperţile de hârtie, o buna parte din
tinereţea mea! E ciudat, dar inginer de transporturi fiind, am învăţat
să scriu singur, în şuierul tăios al locomotivelor, cumva, ca o revanşă
împotriva fierului şi a betonului ce riscau să-mi anihileze
sensibilitatea.
- A
apărut şi ,,Cartea celor 7 mări”. Ce urmează, ce crezi că se va
întâmpla cu poezia în aceste vremuri tumultoase? Va răzbi încet, dar
sigur, prin hăţişurile economiei de piaţă şi ale falselor valori?
„Cartea celor 7 mari”
a aparut ca un dar al unor buni şi frumoşi prieteni. Unul este Sorin
Poclitaru. Cartea s-a scris in 4-5 ani şi am scos-o întâi doar în format
electronic, gata fiind s-o dăruiesc gratuit iubitorilor de poezie. După
doi ani, prieteni buni au
tiparit-o pentru mine ca un gest de iubire, le voi fi mereu
recunoscător! E un manual de călătorie interioară, un fel de jurnal de
bord al viselor mele din ultimii ani. Poezia evoluează şi ea, se mută şi
în folk, rock, în reclame, în filme, în teatru şi panouri publicitare,
aleargă cu tălpile goale pe net, e liberă şi vie. Evident, sunt poeţi
prea vizibili şi mari poeţi invizibili care mor necunoscuţi, sunt
probleme şi de receptare şi financiare dar aşa este şi în lumea mare, nu
toate florile câmpului ajung să bucure ochiul uman..
Ce-i
important, cred eu, este că noi toţi descoperim tot mai multe poeme
bune, tot mai multe poeme intră în constiinţa publică, iar valorile se
vor cerne treptat şi vor străluci, odată cu reaşezarea societăţii
româneşti.
- Mi se pare mie, sau îl cam ascunzi pe poetul Ovidiu Mihăilescu la umbra modestiei şi în spatele folkistului?
- Folkistul
are unele avantaje! El este o mască veneţiană în spatele căreia
artistul poate să se dăruiască lumii. E şi poetul acolo? Sigur! Dacă
vrei, folkistul e mai activist, mai implicat în real, încercând să ducă
cu sine un mesaj al prezentului. Poetul e mai în afara timpului, trăind
în spirit, el nu se grăbeşte şi nici nu caută faimă şi vizibilitate… Nu
ştiu dacă e bine aşa dar aşa simt eu acum. Cred că, daca Dumnezeu îmi va
da timp, poetul va gasi şi el o cale să pună în lumină câteva raze de
stea. Apoi, eu mai cred că poetul (dacă este autentic, născut nu făcut,
cum spui tu!) creează lent dar sigur un spaţiu de har şi graţie în jurul
său… Mă consider doar un iubitor de poezie. Până când harul se va
arăta, prefer să rămân doar un folkist arzându-şi sufletul pentru binele
comun şi pentru artă.
- La mulţi ani, Ovidiu Mihăilescu! Să cânţi, să ne încânţi şi te rog, să ai o viaţă pe măsura sufletului tău frumos!
Mulţi-ani-esc
Clara, mulţi-ani-esc, mulţumesc vouă iubitorilor de folk, poeziei şi
bun simţ! Cât despre măsura vieţii, doar Dumnezeu e cel ce poate cântări
frumuseţea sufletelor şi răsplata pe care acestea o merită!
Ovidu Mihailescu, (n. 11 mai 1962, Roman) este un cântăreț și compozitor de muzică folk. Se îndrăgostește de muzica folk ascultând Mircea Baniciu și Valeriu Sterian.[1]. Se apucă să cânte la chitară de la vârsta de 17 ani. Din 1984 se alătură echipei de folkiști a Cenaclului Vouă (nume ca Eugen Baboi, Raul Cârstea, Dan Caramihai, Puiu Crețu, Teddy Tudoroiu) alături de care participă la peste 300 de spectacole în țară. În 2004 lansează volumul de poezii Aici sunt anii Dumneavoastră.... Primul album Cauboy-ul Nelu îl lansează în 2007. În perioada 2007-2008 apare în concerte alături de Daniel Iancu care și colaborează la câteva melodii de pe albumul Cowboy-ul Nelu (Chinezoaica și Cowboy-ul Nelu).
| Ovidiu Mihăilescu | ||
Ovidiu Mihăilescu
|
||
| Informații generale | ||
|---|---|---|
| Data și locul nașterii | 11 mai 1962 Cămpina, România |
|
| Gen muzical | Folk | |
| Ocupație | muzician, compozitor | |
| Instrument(e) | Chitară | |
| Ani de activitate | 1984 - prezent | |
| Case de discuri | A&A Records MHO Music |
|
| Website | http://ovidiumihailescu.r | |
Cuprins |
Discografie
- Cowboy-ul Nelu (2007)
- Cipilica (2009)
- Cântece de Folk Crăciun (2010)
Poezie
Aici sunt anii Dumneavoastră...[2] - 2004 "Cartea celor 7 mari" Editura AgerpressRadio
Are emisiunea FolkWeb de luni până joi la Radio3Net.[3]Sursa:
ro.wikipedia.org/wiki/Ovidiu_Mihăilescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu