Oana Sîrbu: „Eu nu sunt vedetă. N-am fason de vedetă”

Publicat de: LaRevista.ro la 29 mai 2013

Să fie doar o alintare, de vreme ce oamenii continuă să-și întoarcă privirile după ea, oriunde s-ar afla? Oana Sîrbu, una dintre vedetele cu cea mai lungă carieră din spațiul nostru public, vorbește despre statutul său, despre muzică și compromis în showbiz, despre dragoste…

Ce însemna să fii vedetă atunci ai debutat tu şi ce înseamnă asta azi?
E o întrebare cu caracter de analiză şi mi-e foarte greu să adun într o frază vreo douăzeci de ani de permanente transformări. Pe undeva a început cu „generaţia Pro”, acel concept care aducea artiştii în concerte şi public cu intrare gratis, pe plajă, în fata ProTV, în diverse locuri publice… Treptat, artiştii de succes au început să fie plătiţi din sponsorizări şi mai puţin din bilete plătite. De aceea, ideea că anumiţi artişti au „cotă” e falsă, pentru că dacă n-ar fi evenimente private, spectacole organizate de primării etc, cu toţii am avea de suferit. Practic, puţini mai sunt artişti şi majoritatea sunt proiecte! Artiştii care n-au loc în programele TV sau radio trăiesc din vânzări de bilete prin cluburi sau teatre, adică aproximativ cu 200 – 300 de lei. Există foarte puţine excepţii, dar acei artişti sunt neapărat susţinuţi de emisiuni TV de succes. Aud că există turnee cu artişti de succes, în toată ţara, în weekend-uri, sponsorizate de firme cum ar fi lanţuri de magazine, cu intrare liberă! Sigur, mă gândesc că vine lume multă… Numai că eu vin din perioada când oamenii, oricât de săraci ar fi fost, scoteau bani din buzunar să vină la spectacole. Cred că rtiştii ar trebui să fie plătiţi din vânzări de bilete şi de CD-uri, din muzica pe care o fac. Visez la o astfel de lege! Dar nu cred c-o voi apuca în viaţa asta.
Ţi-a plăcut, atunci, să fii vedetă? Îţi place şi astăzi?
Mmm… Eu nu sunt vedetă. Sunt foarte cunoscută. Sunt o persoană cu notorietate. Nu mi-a plăcut să fiu vedetă. N-am fason de vedetă. Mă caracterizează o anumită simplitate, o anumită modestie, care nu cred că sunt bune pentru a fi vedetă. Ştiu că numele meu are greutate şi aş putea face aproape orice, beneficiind de ea. Dacă aş vrea.
Îmi place să fiu cunoscută; nu-mi plac indiscreţiile acelora care vor să afle totul de la o vedetă şi consider că pot gestiona asta, dar sunt conştientă că fără astfel de picanterii, într-o ţară că România, unde divertismentul s-a transformat în scandal, cum spunea Ştefan Bănică, îmi aduce şederea în umbră. Dacă vrei să lansezi o melodie, trebuie să te supui tirului de întrebări despre viaţa privată. Şi asta nu accept. Mi-e greu, dar prefer aşa. Am prieteni şi susţinători şi încerc să le ofer, acelora care vor, muzica şi emoţia mea. Şi sunt mulţi şi le mulţumesc!
Pentru tine, în România, cine este vedetă?
Acum, sau în alte timpuri? Ştefan Bănică. Florin Piersic.
Care a fost cel mai măgulitor lucru pe care ţi l-a spus cineva, de când eşti persoană publică?
Oh, odată, într-un mic turneu în Irlanda, soţul unei doamne a venit la mine şi mi-a zis: Știţi cine sunteţi şi ce reprezentaţi pentru noi? Ar trebui să vă mai naşteţi o dată, pentru câtă dragoste are lumea pentru dumneavoastră! M-a topit chestia asta!
Te-ai gândit vreodată să pleci din ţară? Unde ţi-ar plăcea să trăieşti?
Ei… Mie-mi place să plec des din ţară, oriunde, fiindcă oriunde mă simt bine! Îmi place teribil să călătoresc! Îmi plac unele țări foarte mult! Şi consider, uneori, că mi-ar plăcea să locuiesc în vreuna dintre ele! Am şi eu tumulturi şi ofuri, dar îmi revin, fiindcă n-aş putea să mi las familia… Dar nu se ştie niciodată ce aduce timpul.
Ce anume te îngrijorează cel mai mult la societatea noastră, atunci când te gândeşti la faptul că fiul tău va creşte aici?
Nu ştiu dacă băiatul meu va creşte aici sau în altă parte. Totul e în schimbare. Poate se va schimba şi aici ceva, în bine. Destul rău!
Dar tu, crezi că te-ai schimbat mult, artistic vorbind, de când ai debutat? Sau un artist rămâne, în esenţă, acelaşi?
În primul rând, m-am maturizat artistic. Am lucrat cu profesionişti şi am ştiut să iau ce-i bun din ce m-au învăţat. Asta-mi prinde bine toată viaţa. Primul şi cel mai important este tatăl meu, un artist şi un om dedicat meseriei lui şi acum.
Ceea ce vreau să fac în continuare este să cânt. Ştiu că pot asta, oricât îmi e de greu. Fiindcă trebuie să-i fac pe oameni să asculte liniştea şi muzică bună, din orice timp ar veni ea. Să transmit emoţie. Am sufletul încărcat de o emoţie puternică, şi traiul lângă băiatul meu şi schimbarea pe care acesta a adus o în viaţa mea, m-au făcut puternică şi matură.
Apropo de maturizare, deși au trecut deja doi ani de la lansare, sunt foarte bucuroasă că eu și Virgil Popescu avem pe piață albumul „Un altfel de portret”, cred că este cea mai frumoasă carte de vizită pe care o putem oferi, împreună, publicului. Discul conține 10 melodii de dragoste pe ritmuri de samba, bossanova, baladă, funky și se distribuie, prin TVR Media, în magazinul Muzica de pe Calea Victoriei.


Care sunt lucrurile pe care visezi să le faci în muzică, în următorii ani? 
Nu gândesc în perspectivă. Îmi doresc să cânt. Cu profesionişti. Muzică bună. Am câteva proiecte care, din fericire, au ieșit așa cum mi-am dorit. Am lucrat la ele consecvent, cu rabdare, iar rezultatele sunt întotdeauna bune, atunci când te implici întru totul.
Te-ai gândit vreodată cum ţi-ar plăcea să îmbătrâneşti, din punct de vedere artistic?
Mirabela mi-a zis într-un turneu, în America, mai demult, ca se poate cânta până la orice vârstă! Privind-o pe Gigi Marga, alături de care ne aflam atunci, în 2000, mi-am dat seama că dacă eşti sănătos, poţi face asta. Şi e păcat, dacă ai date şi har, să n-o faci. Merită oricât de multă zbatere!

„Nu ştiu cum e cu dragostea asta!”

Cu ce se diferenţiază o relaţie în care ambii protagonişti sunt celebri, faţă de altele?
Mi-e greu să spun. De multe ori, celebritatea ambilor parteneri nu poate fi gestionată în cuplu şi s-au văzut nenumărate cazuri de relații destrămate. Dar cred că totul se bazează pe mediile din care provin cei doi, pe educaţie, comunicare şi chimie.
E mai dificil să fii fericit în dragoste, când toţi ochii sunt aţintiţi asupra ta?
Nu ştiu cum e cu dragostea asta! (zâmbește) Cred că lucrurile pot fi separate: viaţa de familie de cea publică. Dacă cei doi consimt asta.
Şi, altfel, ce ţi se pare cel mai dificil într-o relaţie?
Oh! Sari la o chestie atât de grea! Când nu mai există iubire. Atunci e cel mai dificil. Din partea unuia, a celuilalt sau a amândurora.
Crezi că oamenii pot fi fericiţi în relaţii, pur şi simplu, prin dragostea care-i leagă şi atât?
Dragostea ajunge. Dar e un clişeu. Nu toţi iubim la fel şi în acelaşi timp. O relaţie cred că presupune disponibilitate şi un efort, da.
Când ai fost cel mai fericită pe plan sentimental?
De fiecare dată când am fost iubită!
Când şi alături de cine crezi că vei mai fi aşa de fericită?
Ei, asta-i acum!
Ce-ţi doreşti cel mai mult acum, când răspunzi la această întrebare?
Să mă duc la masă cu copilul meu! (zâmbește)
Sursa:
http://www.larevista.ro/oana-sirbu-eu-nu-sunt-vedeta-n-am-fason-de-vedeta/