DANS DE TOAMNĂ
Mai plouă cu apusuri,peste iubirea noastră,
Se-nghesuie culori în curcubeul din priviri,
A îngheţat o crizantemă luminile-n fereastră,
În suflet moare iarba, sub brume ce-s subţiri.
Pe cer de noapte trec cocori cu aripi obosite,
În faţa lor mai plâng doar norii din cuvânt
Şi-aruncă strigăte-n ecouri ce sunt neauzite,
Iar timpul ne miroase, cu adierea de pământ.
Noi vom rămâne-n noapte, în suflete săraci,
Cu inimile goale,în noi plâng frunzele tăcute,
Îmbrăţişam doar umbre şi dezbrăcăm copaci,
Călcând aleea nopţii cu simfonii ce-s mute.
Să mai dansăm o clipă,în toamna ce se duce,
În sala cu-anotimpuri să-şi odihnească rostul,
Să facem sex cu luna ce prin tăceri ne-aduce,
Lumina ei cea blândă, prin aşternutul nostru.
Constantin Cristescu
DANS DE TOAMNĂ
Mai plouă cu apusuri,peste iubirea noastră,
Se-nghesuie culori în curcubeul din priviri,
A îngheţat o crizantemă luminile-n fereastră,
În suflet moare iarba, sub brume ce-s subţiri.
Pe cer de noapte trec cocori cu aripi obosite,
În faţa lor mai plâng doar norii din cuvânt
Şi-aruncă strigăte-n ecouri ce sunt neauzite,
Iar timpul ne miroase, cu adierea de pământ.
Noi vom rămâne-n noapte, în suflete săraci,
Cu inimile goale,în noi plâng frunzele tăcute,
Îmbrăţişam doar umbre şi dezbrăcăm copaci,
Călcând aleea nopţii cu simfonii ce-s mute.
Să mai dansăm o clipă,în toamna ce se duce,
În sala cu-anotimpuri să-şi odihnească rostul,
Să facem sex cu luna ce prin tăceri ne-aduce,
Lumina ei cea blândă, prin aşternutul nostru.
Constantin Cristescu
Mai plouă cu apusuri,peste iubirea noastră,
Se-nghesuie culori în curcubeul din priviri,
A îngheţat o crizantemă luminile-n fereastră,
În suflet moare iarba, sub brume ce-s subţiri.
Pe cer de noapte trec cocori cu aripi obosite,
În faţa lor mai plâng doar norii din cuvânt
Şi-aruncă strigăte-n ecouri ce sunt neauzite,
Iar timpul ne miroase, cu adierea de pământ.
Noi vom rămâne-n noapte, în suflete săraci,
Cu inimile goale,în noi plâng frunzele tăcute,
Îmbrăţişam doar umbre şi dezbrăcăm copaci,
Călcând aleea nopţii cu simfonii ce-s mute.
Să mai dansăm o clipă,în toamna ce se duce,
În sala cu-anotimpuri să-şi odihnească rostul,
Să facem sex cu luna ce prin tăceri ne-aduce,
Lumina ei cea blândă, prin aşternutul nostru.
Constantin Cristescu



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu