La multi ani ,Ileana Stana Ionescu !

INTERVIU Ileana Stana Ionescu, la 77 de ani: Îmi sărbătoresc ziua la teatru, pentru că am repetiţii şi dimineaţa, şi seara

Reprezentantă de seamă a teatrului românesc, Ileana Stana Ionescu, la 77 de ani, este la fel de energică şi vioaie cum o cunoaşte publicul dintotdeauna, cu un plus de poftă de muncă. Într-un interviu acordat AGERPRES, artista a mărturisit că, deşi sâmbătă este ziua ei, nu va avea timp să sărbătorească deoarece va avea repetiţii pentru noua premieră a Naţionalului, “Micul infern” de Mircea Ştefănescu. Ileana Stana Ionescu a vorbit şi despre viaţa din afara teatrului şi despre colaborările pe care le-a avut de-a lungul timpului cu regizori renumiţi.
AGERPRES: Doamnă Ileana-Stana Ionescu, sunteţi o fire foarte vioaie, energică, foarte tonică atât în viaţa de zi cu zi, cât şi pe scenă. Chiar acum sunteţi în timpul repetiţiilor pentru o nouă piesă. În ce spectacole vă vom putea vedea în noua stagiune?
Ileana Stana Ionescu: Da, este adevărat, vom avea o premieră pe 27 la Teatrul Naţional, cu “Micul infern” de Mircea Ştefănescu şi lucrăm într-o colectivitate armonioasă şi este foarte agreabil unghiul acesta de vedere. Avem un regizor pe care îl preţuim, este vorba de Mircea Cornişteanu. Un singur impediment ar fi, major, că teatrul este în şantier, precum bine ştiţi, şi toate lucrările se desfăşoară de dimineaţa până seara şi este un zgomot foarte mare, este praf, şi noi trebuie în condiţiile astea să repetăm. Teatrul are şi el nişte pretenţii care ar trebui respectate şi este un pic de tortură ceea ce îndurăm acum, dar astea sunt datele problemei şi trebuie să ne încadrăm.
AGERPRES: Pe 14 septembrie este ziua dumneavoastră. Cum plănuiţi să sărbătoriţi?
Ileana Stana Ionescu: La teatru, pentru că am repetiţie şi dimineaţa şi seara, aşa că nu fac o sărbătoare oficială în sensul ca să-mi primesc prieteni şi rude. Nu fac nicio masă, nu fac nimic. Primesc felicitări doar telefonic. Este o vârstă plină de subînţelesuri pentru mine, dar, mă rog, trebuie să ajungem fiecare la un punct care nu ne convine în existenţa noastră.
AGERPRES: Aveţi, pe lângă o carieră impresionantă, şi o viaţă de familie pe care o respectaţi aşa cum se cuvine. Cum aţi reuşit să păstraţi echilibrul celor două lumi?
Ileana Stana Ionescu: Cred că este vorba despre structura noastră, şi a mea, şi a soţului meu, fiindcă suntem armonizaţi de la bun început, şi am fost toleranţi de la bun început, ceea ce înseamnă foarte mult pentru mine. Soţul meu a fost un permanent şi un continuu sprijin şi ajutor, fiindcă este greu să vii acasă, să ai mulţumiri sau nemulţumiri şi să nu ai cui să le împărtăşeşti, în sensul că poate nu te înţelege cel care este alături de tine fiind de altă profesie. Asta este o profesie plină de pretenţii şi, mai ales dacă vrei să o exerciţi aşa cum se cuvine, foarte, foarte grea. Eu socotesc că am avut o foarte mare şansă, în primul rând pentru că am avut familial un drum ascensional şi benefic, care s-a mariat cu viaţa profesională de asemenea foarte generoasă şi mărturisesc cu sinceritate că am avut o şansă nebună. Nu ştiu câţi dintre colegii mei pot să se laude cu aşa ceva. N-am apucat să-mi doresc vreun rol că am primit ceva care să mă satisfacă şi să mă împlinească, şi să mulţumească. Am lucrat cu mari regizori, am lucrat din tinereţe până acum permanent, am fost într-o viaţă activă susţinută şi tot ce-mi doresc de la existenţa mea de acum încolo este să fiu, dacă se poate, în deplinătatea forţelor fizice şi mentale ca să pot să fiu pe scenă încă câţiva ani.
AGERPRES. Aţi jucat în foarte multe piese româneşti, a fost o întâmplare sau v-aţi dorit dumneavoastră în mod special?
Ileana Stana Ionescu: Nu a fost o întâmplare şi acum chiar sunt încântată că, la această vârstă, la 77 de ani, joc în “Gaiţele”, în “Idolul şi Ion anapoda”, în premiera care va fi “Micul infern”, ce să mai spunem. Joc, de asemenea, într-un spectacol al Teatrului Naţional care se numeşte “Molto, gran’ impressione” şi care vorbeşte despre începuturile teatrului românesc, deci în aceeaşi notă.
AGERPRES: S-a întâmplat în perioade diferite din cariera dumneavoastră să jucaţi în aceeaşi piesă în variante regizorale diferite, mă gândesc la “Titanic Vals” şi “Gaiţele”. Cum vi s-a părut această experienţă?
Ileana Stana Ionescu: Este foarte interesant, mai ales la ultima variantă cu “Gaiţele”, care se joacă la Teatrul Metropolis şi care este făcută de Dan Tudor, pentru care am o preţuire specială şi îl iubesc ca profesionist, ca tânăr coleg, şi joc un rol, de fapt al treilea rol din piesă, pentru că iniţial am jucat Fraulein, după aceea am jucat pentru televiziune Zoia (una din surori) şi acum joc Lena, a treia soră. Este o experienţă foarte interesantă şi benefică. Îmi place foarte mult şi sunt minunat acomodată şi cu colectivitatea şi cu tot ce ţine de profesia noastră ca să pot să exercit o aşa acum se cuvine.
AGERPRES: Înainte de ’90 aţi avut o carieră şi în film…
Ileana Stana Ionescu: În film a fost mai “moale” totul, dar nu contează. Nu am iubit foarte tare filmul niciodată, mi-a plăcut, fără îndoială, dar dincolo de teatru nu este nimic, pentru mine.
AGERPRES: Aveţi vreun rol preferat dar pe care nu l-aţi primit?
Ileana Stana Ionescu: Roluri pe care să nu le fi primit nu au fost, au fost doar din cele care pur şi simplu nu s-au legat în niciun fel. Zoe din “O scrisoare pierdută” a fost un rol dar acum, gata, s-a dus perioada în care puteam să-l joc, vârsta mi-a încheiat drumul spre el. În schimb, poate o să vină alte surprize care o să-mi facă o mai mare bucurie.
AGERPRES: Aţi colaborat în ultima perioadă cu regizori din perioade diferite. Cum sunt aceste întâlniri?
Ileana Stana Ionescu: Sunt foarte interesante mai ales că am avut de-a face numai cu persoane foarte bine pregătite, foarte bine instalate în posturile pe care le deţineau şi, dacă aş putea să fac o listă, întâlnirile cu regizorii au fost pentru toate generoase şi bune şi mi-au adus mare bucurie. Acum faptul că Dan Tudor este tânărul nostru coleg care se ocupă de regie îmi face mare plăcere pentru că e un băiat plin de iniţiativă, e un băiat inspirat, un băiat care are tot timpul de inventat ceva şi este înţelegător şi vizavi de noi, de ideile noastre, le acceptă sau nu le acceptă dar în orice caz se discută şi totul este foarte frumos şi foarte bine.
AGERPRES: Cum priviţi noua generaţie de actori şi regizori?
Ileana Stana Ionescu: Am o părere uşor alarmată, dacă se poate spune aşa, pentru că dacă stau să mă gândesc ce-a însemnat pentru generaţia mea tinereţea, nu seamănă deloc cu ceea ce înseamnă pentru generaţia lor. Sunt mult mai puţine oferte, mult mai puţine perspective, au mult mai puţină încredere în ceea ce fac, pentru că dacă profesia asta nu este exercitată permanent, nu se poate face niciun progres şi nu poţi să câştigi nimic. Or, ei sunt vitregiţi de foarte multe lucruri. Îmi pare rău pentru că acum, referindu-mă strict la colegii mei de teatru de la Naţional, pe care îi cunosc destul de bine, sunt mulţi dintre ei buni, interesanţi şi care ar fi meritat altă soartă, dar din păcate asta este politica culturală deocamdată şi trebuie să suportăm şi să ne supunem condiţiilor contemporane.
Sursa: agerpres.ro