.jpg)
Dumnezeu sa l odihneasca in pace!
"Ea cu vocea, eu, la chitară!"
Amintirile despre mama sa îi dau năvală şi toate, absolut toate, au devenit balsam pentru sufletul lui Cătălin. Fiul artistei a rămas la Lupeni, în oraşul natal al mamei sale, unde a copilărit alături de bunici. "Primul dar de la mama, n-am să uit niciodată, a fost o bicicletă, pe care m-am plimbat cu mare bucurie. Mi-a adus-o chiar de ziua mea, când am împlinit 3 ani! Împlinisem 6 ani şi tot mă plimbam cu ea! Mi-a plăcut foarte mult!", spune Cătălin Filipoiu, completând cu un aspect din copilăria Tatianei: "Mi-a povestit bunică-mea o întâmplare de când era mama mică. Mama era cea mai mare dintre fraţi şi responsabilă cu aprovizionarea. La un moment dat bunica a trimis-o să cumpere o pâine. Îi dăduse 50 de lei. Iar mama a întrebat-o: «Pot să-mi iau şi eu o «Eugenia»?». «Ia-ţi!», i-a răspuns bunica. A cerut o pâine la magazin, iar vânzătoarea i-a spus că n-are rest. Fără să stea pe gânduri, mama a găsit soluţia: «Daţi-mi de rest «Eugenia»!». Şi s-a întors acasă cu o plasă de Eugenia".
ADUCERI AMINTE
Fiul artistei şi-a amintit apoi de momentele în care îşi însoţea mama la serviciu, la mina din Lupeni, unde era angajată la dispecerat şi, copil fiind, devenise răsfăţatul tuturor colegilor ei. "Când mai crescusem puţin am mers cu mama şi cu nişte prieteni de familie din Lupeni la mare. Acolo a venit Ştefan Hruşcă să o viziteze pe mama. Iar eu şi băiatul familiei care era cu noi eram foarte încântaţi de maşina lui. Un Oltcit alb. În parcarea hotelului erau numai maşini Dacia şi Oltcit, dar a lui Ştefan era cea mai faină", spune zâmbind Cătălin.
Chiar dacă nu cântă în public şi a ales o carieră militară, Cătălin Filipoiu n-a stat departe de muzică. A îmbrăţişat chitara mamei sale, rămasă la Lupeni, şi, în ciuda faptului că era destul de şubredă, încet, încet, a început să desluşească tainele acestui instrument. A găsit prin casă şi o foaie cu câteva acorduri scrise de Tatiana. "Găsisem o foaie făcută de mama, cu şase-şapte acorduri, care rămăsese pe acasă. Iar la plictiseală m-am apucat, să văd ce iese. Asta a fost iniţierea." Acordurile mai complicate - micile "găselniţe" - i le-a destăinuit Tatiana, apoi i-a dăruit una dintre chitările sale.
"Întâlnirile noastre de fiecare dată se încheiau târziu, în noapte. Spuneam bancuri, ne aminteam fel de fel de lucruri, iar mama ne povestea din turnee. Cum eu am rămas la Lupeni, nu prea am putut să plec de la serviciu să o însoţesc în turnee. Am mers însă la spectacolele pe care le-a susţinut în oraşele din apropiere. Când venea pe acasă, luam chitara şi ea cânta cu vocea. Eu, la chitară", completează Cătălin Filipoiu.
"Cu ani în urmă, de Paşti, când eu eram în armată şi nu ne dădeau voie în permisie, mama mi-a spus: «Cum să stai tu în unitate, de sărbători, să bei şi tu un pahar de vin!». Lasă, mamă, n-avem voie, i-am spus. Însă ea a venit în vizită şi a adus o franzelă mică din care scosese miezul şi băgase acolo o sticlă mică de vin", îşi aminteşte Cătălin.
FOLK YOU 2009!, ULTIMUL SPECTACOL
Tatiana Stepa a urcat pe scenă cu mare bucurie şi a cântat aşa cum făcea de fiecare dată. După spectacol i-a adunat în jur pe cei dragi. "În seara în care a cântat la Folk You! am stat cu mama până târziu. Am povestit fel de fel de întâmplări. Mama ne-a povestit din nou din turnee. Ba, chiar îmi vine acum în minte o întâmplare spusă de ea despre o colegă care în spectacolele Cenaclului Flacăra interpreta o melodie care începea cu «Foaie verde şi-o sipică». Şi avea o mare teamă ca nu cumva să spună «Foaie verde şi-o pisică», ceea ce s-a întâmplat de mai multe ori! Ne-a spus apoi cum a intrat pe scenă şi a cântat o melodie pe versurile poetului Omar Khayyám. Era perioada în care se vorbea foarte mult despre Omar Haissam. Iar când a intrat pe scenă, nu şi-a dat seama şi a spus: "Acum vă prezint un cântec pe versurile poetului Omar Haissam. După două-trei minute şi-a dat seama ce a spus de fapt!"
La rândul său, cu mare durere în glas, fratele artistei, Dan Stepa, reuşeşte să rostească: "Tatiana a avut o inimă de Aur. A reuşit să-i strângă lângă ea pe oamenii care au iubit-o, şi nu cred că sunt oameni care n-au iubit-o. N-am fost prea mult timp împreună, pentru că ea de tânără a plecat în Târgu Mureş, la Şcoala de muzică. Deşi ca şi fraţi n-am putut sta prea mult timp împreună, n-am avut ocazia, eu am cunoscut-o bine. I-am cunoscut gândurile, ideile. A încercat să facă lucrurile de aşa natură ca toţi oamenii să fie pe lângă ea. Eu consider că, în România, sora mea a făcut ceva pentru muzica folk.
A avut şi are o voce de aur. Am pierdut ultimul frate, am pierdut-o pe Tatiana, am rămas singur în Europa şi mi-e greu. Mai am doar nepoţii".
"În 2008, împreună cu prietenii ei i-am organizat o petrecere-surpriză la Voineasa. Când a intrat în sală şi toată lumea a strigat SURPRIZĂĂĂ!!!, a fost aşa de şocată încât s-a întors, a ieşit din sală şi s-a ascuns după uşă."
Cătălin Filipoiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu