.jpg)
Florian Pittiş, actorul rebel din vremea comunismului. Fuma Carpaţi şi purta plete!
de Clement Peter, 23 Septembrie
Ar fi împlinit 70 de ani peste câteva
zile, pe 4 octombrie, dar de 6 ani nu mai e printre noi. A plecat să-l
întâlnească pe John Lennon sau pe Liviu Ciulei, reperele sale din muzică
şi teatru. Au rămas imagini şi înregistrări cu el şi mai ales cu vocea
lui, inconfundabilă, unică, întreţinută vreme de 50 de ani cu aceleaşi
ţigări Carpaţi fără filtru… nu le schimbase că să nu-şi modifice vocea!
“Moţu”, aşa-i spuneau prietenii dar şi de spectatorii şi
admiratorii săi, acest diminutiv de alint fiindu-i dat de bunica lui
care-l trăgea de ciuf când făcea boacăne!Elev la liceul Gheorghe Lazăr fiind, face cunoştinţă pentru prima dată cu ceea ce înseamnă teatru, spectacol. Serbările şcolare, fiind coordonate de un profesor de la Institutul de Teatru, îi oferă posibilitatea să se apropie de lumea actorilor, a artiştilor şi în cursul ultimului an de liceu trece foarte rar pe la şcoală şi-l găsim lucrând voluntar, ca electrician la Teatrul Bulandra.
Stătea în teatru de la 9 dimineaţa până la 12 noaptea, adică două repetiţii plus spectacolul de seară, făcea orice numai să fie în preajma scenei, a actorilor. Asta a fost pentru Florian Pittiş, după cum mărturiseşte, cea mai bună şcoală, dar trebuia să înveţe metodic şi a făcut-o!
Intră la IATC la clasa Radu Beligan şi termină studiile în 1966, an de maximă răspândire a fenomenului Flower Power, ideile, moda şi muzica acelor ani, pătrund şi la noi, iar Forian Pittiş e port drapel, chiar dacă modul de exprimare era înăbuşit de cenzură, el se manifestă în cluburi şi câte o ”scăpare” la televiziune! Aici, are apariţii în emisiuni de divertisment şi formează “un trio formidabil” cum singuri se autodenumeau cu Anda Călugăreanu şi Dan Tufaru, dar parcă nu era ceea ce el şi-ar fi dorit, el rebelul, nonconformistul, purta părul lung, dorea să cânte Bob Dylan, să traducă şi să recite versurile cântecelor idolului sau, iar la TV, în acele vremuri, asta era de neconceput! Începe o perioadă de intense căutări, susţine spectacole de muzică şi poezie în compania celor mai mari actori, colegi şi prieteni ai săi de la Bulandra, Ion Caramitru find cel mai apropiat.
Recitalurile sale impresionează, vocea sa e unică şi ca să nu şi-o modifice nu schimbă ţigările şi fumează toată viaţa Carpaţi fără filtru.
Mesaj pentru o generaţie
Spectacolul “Poezia muzicii tinere” devine în acei ani un manifest al tinerei generaţii, un manifest rău văzut de autorităţi care taxează orice, coafură, îmbrăcămintea, mesajul, demersul artistic, totul e supus cenzurii, aberaţiile ating culmi de neimaginat. Suzana Gâdea, ministrul Culturii, îi interzice să mai apară dacă nu se tunde.
Lansează atunci celebrele versuri cântate la toate spectacolele şi care devin imn: “Nu contează cât de lung e părul, important e cât şi cum gândeşti!”
Nu se tunde, sfidează, şi continuă cu curaj să facă ce ştie mai bine, să joace în cele mai importante spectacole montate pe scena de la Bulandra să prezinte Teleenciclopedia, vocea lui fiind cea care-l recomandă încă odată, chiar el povestind amuzat că a fost abordat pe stradă cu replica: “Domnule Pittiş, v-am văzut vocea la Teleenciclopedia!”
Experienţa la Cenaclul Flacăra începe bine prin anii ’70 dar se sfârşeşte în momentul când Păunescu îi interzice să mai apară pentru că l-a prins band o bere în culise. Nu-l afectează deloc acest lucru şi nici ranchiună nu poartă! Are atâtea de facut! Era un domn, un domn care totuşi nu se adresa niciodată cu dumneavoastră ci numai cu “tu” Pentru că aşa cum spunea chiar el “până şi Lui Dumnezeu îi spui Tu Doamne, Ţie Doamne, nu Dumneavoastră!”
Personal, l-am cunoscut pe “Moţu” în toate momentele sale de manifestare artistică, la concerte, la recitalurile de poezie, pe scena Teatrului Bulandra (fotografiile de faţă sunt martore!), dar şi pe stadioane unde ne întâlneam şi ne tachinam amical, patimă lui pentru Rapid fiind totuşi rezonabilă!
După
Revoluţie îşi diversifică aria activităţilor, muzică, teatru, radio şi
mai puţin film, “pentru că n-am vrut să mă tund, regizorii de film au
ezitat să mă cheme,” vorbe spuse în 1985!În 1996 ia naştere un supergrup, “Colibri”, toţi consacraţi, toţi mari valori ale muzicii folk şi nu numai, Mircea Vintilă, Mircea Baniciu, Vlady Cnejevici şi Florian Pittiş.
Spectacolele lor sunt adevărate sărbători pentru mii de tineri, cântecele lor sunt şi azi fredonate de împătimiţii genului.
În această perioadă, realizarea lui de suflet a fost Radio3Net, platforma online a canalului 3 de la Radio România, loc unde a putut să-şi spună în voie părerile, fără nicio cenzură, şansa să-şi rostească gândurile liber, cum şi-a dorit toată viaţă. Păcat că nu s-a bucurat prea mult de această şansă, o boală necruţătoare încheind transmisia şi trăgând cortina pentru ultima dată în 5 august 2007!
Spiritul lui rămâne şi spectacolul continuă…
Piesa-i gata, trag oblonul,
Vai ce ploaie e afară
Dacă v-a plăcut bufonul,
Mai poftiţi şi-n altă seară!”
Sursa:
http://www.eva.ro/divertisment/stiri/florian-pittis-actorul-rebel-din-vremea-comunismului-fuma-carpati-si-purta-plete-articol-54126.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu