CORINA-ROTH

Cetatea Făgăraşului – un ţinut de poveste

Cetatea Făgăraşului, aşezată la jumătatea drumului dintre Braşov şi Sibiu, este una dintre cele mai mari şi bine păstrate structuri  medievale din România şi din Europa. Cetatea regală, înzestrată cu cel mai mare domeniu feudal din voievodat a fost construită la sfârşitul secolului al XlV-lea.

Primele ştiri documentare care atestă existenţa cetăţii de piatră sunt din 1455, când este menţionat un ,,castelan”, iar în anul următor Iancu de Hunedoara, scriind braşovenilor, aminteşte de ,,cetatea noastră Făgăraş”.

Cercetările arheologice din cetate desfăşurate cu ocazia diferitelor etape de restaurare au scos la iveală existenţa, înaintea acestei cetăţi de piatră, a unei fortificaţii din lemn cu val de pământ, construită aproximativ pe amplasamentul actualei cetăţii.

Această fortificaţtie, dovada unei organizări politico- feudale autohtone voivodale, a fost distrusă la mijlocul secolului al XIII-lea, în urma unui puternic incendiu, după cum atestă vestigiile scoase la iveală prin săpăturile arheologice care au însoţit lucrările de restaurare.

Prima piatră de temelie a cetăţii a fost pusă în secolul al XIV-lea, primul domnitor  atestat, care a locuit aici fiind László Kán. Acesta a ordonat ridicarea unei fortificaţii din lemn, iar ulterior, pe timpul lui Majláth István, în 1539, cetatea este reconstruită parţial.

Complexul feudal era înconjurat de un şant de apărare şi de un val de pământ, două elemente esenţiale, pentru acele vremuri, care asigurau, într-o oarecare măsură, un anumit avantaj pentru soldaţii din interior.

În secolul al XV-lea cetatea din piatră şi cărămidă de la Făgăraş, care era o cetate militară de apărare, avea o incintă patrulateră, cu patru turnuri, bastioane la colţuri şi un turn de avanpost de tip baricadă pe latura de est.

După scindarea Regatului Feudal Maghiar în anul 1541, ca urmare a înfrângerii de la Mohacs, Transilvania devine Principat autonom subsuzeranitate otomană. În acest cadru, domeniul şi Cetatea Făgăraşului intră în proprietatea ereditară a principilor Transilvaniei.

Mulţi dintre aceştia au acordat o atenţie deosebită Făgăraşului contribuind la dezvoltarea culturală şi economică a întregii zone.

Adăpost pentru averea lui  Mihai Viteazul

Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti între 1593-1601 şi primul unificator al celor trei ţări românesti poartă ,conform unei vechi tradiţii voievodale, titlul de “herteg al Făgăraşului”, încă din anii 1597-1599 şi îşi manifestă pretenţiile asupra acestui teritoriu pe baza unui “ius antiquum vaivodarum valachiae transalpinae” (vechi drept voievodal al Ţării Româneşti).

În anul 1599, în urma campaniei din Transilvania, Mihai Viteazu intră în posesia efectivă a Făgăraşului, iar la sfârşitul aceluiaşi an, cetatea şi domeniul sunt dăruite soţiei sale Doamna Stanca, devenind astfel loc de adăpost pentru averile şi familia domnului.

Bustul doamnei Stanca, soția voievodului, poziționat acum la intrarea în cetate, aminteşte, încă, de momentele din timpul primei uniri.

Mihai Viteazul a acordat o atenţie deosebită Făgăraşului datorită poziţiei sale strategice: în aprilie 1600 cetatea devine centrul de adunare al oştilor înaintea campaniei din Moldova, iar în toamna anului 1600, după înfrângerea de la Mirăslău, tot aici are loc regruparea forţelor.

În secolul al XVII-lea, adaptările de construcţii şi adăugirile la care este supusă Cetatea vor culmina cu transformarea sa într-o fastuoasă reşedinţă princiară, aceasta fiind perioada de apogeu a istoriei acestui maiestuos monument.

Destinaţia pe care au primit-o cele 85 de încăperi ale castelului s-a putut deduce din inventarele Cetăţii Făgăraşului, în special cele din 1632, 1637, 1656, 1676.

În urma acestor lucrări efectuate în secolul al XVII-lea, Cetatea Făgăraşului devine reşedinţă a principilor Transilvaniei şi centru politico-administrativ al marelui domeniu al Făgăraşului, fiind un impunător centru medieval.

În timpul lui Gheorghe Rackozi I (1631-1648) au fost dublate, prin interior, zidurile exterioare de pe latura de nord şi de sud, iar în spaţiile create a fost aplicată umplutură de pământ, realizându-se o rezistenţă de 8 metri grosime.

Totodată, construieşte pe jumătatea nordică a laturii de est clădirea corpului de gardă, iar şanţul de apărare din jurul cetăţii este lărgit, adâncit şi umplut cu apă din Olt, devenind astfel un adevărat lac.

Ţara Făgărasului devine unul dintre cele mai mari şi mai bogate domenii ale Transilvaniei cuprinzând peste 50 de sate administrate prin două curţi secundare.

Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, ultimii proprietari nu mai întreprind lucrări de amploare, ci doar operaţiuni de reparaţii şi întreţinere. Începand cu anul 1696, după pătrunderea armatei imperiale austriece în Transilvania, Făgăraşul devine proprietate a Coroanei Habsburgice.

Trecerea Făgăraşului în proprietate austriacă şi transformarea în garnizoană a însemnat începutul unei perioade de degradare surprinsă şi în inventarul din 1726. Servind unor scopuri militare, castelul şi cetatea de la Făgăraş îşi pierd eleganţa şi măreţia de odinioară.

Una dintre cele mai temute închisori

Între anii 1948-1960, în Cetatea Făgăraşului, a existat una dintre cele mai temute închisori pentru deţinuţi politic ale “gulagului” românesc. Cea mai râvnită cetate-castel de pe timpuri are 66 de încăperi, întinse pe cinci niveluri, însă doar o parte dintre camere pot fi vizitate de turişti.

Apropiată de Munţii Făgăraşului, loc de refugiu al militanţilor pentru rezistenţa anti-comunistă, cetatea a devenit una dintre cele mai temute puşcării ale timpului. Numărul celor care au pătimit între zidurile cetăţii pentru că au refuzat să se supună regimului comunist nu se cunoaşte cu exactitate.

Deţinuţii treceau prin cele mai crunte torturi, menite să îi macine fizic şi psihic, iar mulţi dintre aceştia nu rezistau terorii sistematice. În interiorul cetăţii, în Turnul Temniţă exista o carceră, extrem de îngustă, de numai 50 de centimetri, în care puşcăriaşii erau nevoiţi să stea în apă foarte rece care le ajungea până la genunchi.

Deţinuţii politic care au fost încarceraţi la Cetatea Făgaraşului în timpul perioadei comuniste au lăsat semne adânci pe zidurile închisorii, unde se găsesc încrustate de mâinile puşcăriaşilor cruci şi rugăciuni.

Muzeul Ţării Făgăraşului “Valer Literat”

Cetatea a fost renovată şi amenajată ca muzeu în 1965, astăzi fiind unul dintre principalele puncte de atracţie ale judeţului Braşov. Turiştii pot vizita încăperile, interiorul turnurilor şi scările înguste de piatră.

O adevărată poartă spre trecutul îndepărtat al Transilvaniei, Cetatea Făgăraşului oferă vizitatorilor şansa de a păşi într-o lume apusă a Evului Mediu, dar care a rămas încă vie în memoria comunităţii prin marile personalităţi şi prin provocările istoriei scrise pe acest tărâm.

Măreaţă şi impunătoare, cetatea Făgăraşului pe care Nicolae Iorga o considera una din ,,podoabele ţării”, îşi aşteaptă liniştită ,,recunoaşterea îndrăzneţelor fapte ale trecutului”.

În prezent, Cetatea Făgăraşului adăposteşte Muzeul „Ţării Făgăraşului”.

Secole de istorie sunt îngrămădite în vechile ziduri ale cetăţii, fiecare obiect din colecţiile expuse vorbind de la sine despre traiul, preocupările şi valoarea oamenilor din vremuri îndepărtate.

Muzeul Ţării Făgăraşului „Valer Literat” se poate mândri cu un patrimoniu de peste 20.000 de piese. Obiecte vechi, obiecte rare, obiecte de valoare, adunate în decursul a peste 100 de ani.

Sursa: financiarul.ro