Desertul meu
Petre Violetta
Ţi-am auzit chemarea în fiecare dimineaţă
când încă visele se ascundeau sub gene.
ştiam că o să doară;
Şi totuşi ţi-am scris numele pe fiecare vers.
ar trebui să simţi lacrima din poeme,
dar tu îţi ascuţi unghiile
ca un animal de pradă şi adulmeci sângele din răni
-lasă-mă, iubito, să-mi iau micul dejun!
(suferinţa ta îmi ajunge şi pentru cină)
şi ce festin voi avea azi, când mă voi răsfăţa cu tine, Poezie!
(Numai că tu nu ştii că eu nu mai sunt eu;
a rămas doar cântecul de lebădă,
undeva, printre notele ascunse în scâncetul unei aşteptări)...
Un ochi stă deschis deasupra noastră
şi ştie că m-ai devorat până la ultima respirare...
Ce nu ştie nimeni, nici măcar tu, este că
tu ai fost desertul meu delicios de... Poezie...
Până la urmă, merită!
Desertul meu
Ţi-am auzit chemarea în fiecare dimineaţă
când încă visele se ascundeau sub gene.
ştiam că o să doară;
Şi totuşi ţi-am scris numele pe fiecare vers.
ar trebui să simţi lacrima din poeme,
dar tu îţi ascuţi unghiile
ca un animal de pradă şi adulmeci sângele din răni
-lasă-mă, iubito, să-mi iau micul dejun!
(suferinţa ta îmi ajunge şi pentru cină)
şi ce festin voi avea azi, când mă voi răsfăţa cu tine, Poezie!
(Numai că tu nu ştii că eu nu mai sunt eu;
a rămas doar cântecul de lebădă,
undeva, printre notele ascunse în scâncetul unei aşteptări)...
Un ochi stă deschis deasupra noastră
şi ştie că m-ai devorat până la ultima respirare...
Ce nu ştie nimeni, nici măcar tu, este că
tu ai fost desertul meu delicios de... Poezie...
Până la urmă, merită!
Petre Violetta
Ţi-am auzit chemarea în fiecare dimineaţă
când încă visele se ascundeau sub gene.
ştiam că o să doară;
Şi totuşi ţi-am scris numele pe fiecare vers.
ar trebui să simţi lacrima din poeme,
dar tu îţi ascuţi unghiile
ca un animal de pradă şi adulmeci sângele din răni
-lasă-mă, iubito, să-mi iau micul dejun!
(suferinţa ta îmi ajunge şi pentru cină)
şi ce festin voi avea azi, când mă voi răsfăţa cu tine, Poezie!
(Numai că tu nu ştii că eu nu mai sunt eu;
a rămas doar cântecul de lebădă,
undeva, printre notele ascunse în scâncetul unei aşteptări)...
Un ochi stă deschis deasupra noastră
şi ştie că m-ai devorat până la ultima respirare...
Ce nu ştie nimeni, nici măcar tu, este că
tu ai fost desertul meu delicios de... Poezie...
Până la urmă, merită!



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu