La marginea pantei abrupte
La un han s-a oprit un străin
Era trist şi avea hainele rupte
Şi pe masa o cană cu vin
Un străin ce-nconjoară pământul
Stai la mine, rămâi doar un ceas
Să te întorci înapoi nu mai ai unde
Înainte să mergi ţi-a mai rămas
Mi-amintesc de o vară fierbinte
De-o pădure cu muguri pe ram
Mi-amintesc de prieteni şi de iubită
Si de-o casă cu mama la geam
Am ajuns la un han pe o stâncă
Să-mi înec tot amarul nu pot
Şi mă-ntreb dacă apa e-adâncă
Să mă-nec azi cu jale cu tot
Mi-a răspuns ridicându-se agale
Avea ochii plini de lacrimi şi dor
“Mulţumesc pentru vinul măriei tale
Eu mă duc azi la râpă să mor…”
Acum plâng şi nimeni n-aude
Trec printre oameni, socot
Înainte să merg nu am unde
Înapoi să mă-ntorc n-are rost…
versuri şi muzică : Vasile Leva



.jpg)





Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu