În miez de toamnă
Lacrimioara Lacrima
În miez de toamnă când frunze multe
Cad nencetat şi vântul le rupe
De prin ramuri cu o adiere
Curg pe pământ într-o simplă tăcere
Poate foşnesc dar sunt resemnate
Formând covoare roşii, uscate
Dacă ar vorbi le-ar fi mai uşor
Însă pe cer sunt o grămadă de nori
Care dă ploaie şi le tot udă
Natura plânge prin lacrimi ce picură
Vise se strâng în mintea mea
Seara se lasă cu mantia sa
Mister nenţeles cu nostalgie
În mijloc de toamnă la ora târzie
Privesc cerul cel plumburiu
Aş da orice cu tine să fiu
S-ascultăm ploaia cum bate pe geam
În sunetul ei să ne minunăm,
De frigul de afară să nu ne mai pese
Iubirea din noi fericire să ţese…
Să lăsăm glasul inimilor noastre
Să se răsfrângă în dragostea noastră
Eu să-ţi citesc a mea poezie
Gânduri dăruite din suflet doar ţie…
*
În mijloc de toamnă, poezie aştern,
Scluptând sentimente ce le culeg
Vremea mă ajută ca să visez
Găsesc o rimă ce o urmez
Şi o transform în aburi de dor
Să te cuprindă încetişor
Să nu simţi tristeţea cea sumbră
Nici brumă ce pare un praf că o pudră
Spre viitor conjug eu un verb
Te voi iubi prin al meu vers
În zorii zilei sub palidul soare
Tu-mi vei zâmbi din depărtare
Ale lui raze n-or să regrete
Că-i miez de toamnă, or să îngheţe,
O amintire se zbuciumă-n mine
Dar ne iubim, ne este bine,
Acolo, în parc, am să mă plimb
Am să miros toamna că-i timp
Chemându-te să vii-n apus
Ca-n primăvara ce demult s-a dus
Sub geana serii să ne-mbrăţişăm
Toate aleile să le cutreierăm
Fiori prin mâinile strânse plăcut
În miez de toamnă să-mi dai un sărut…
*
E miez de toamnă c-un miros ud…şi uscat, vântul dictează cum îi e
destinat, păsări s-au dus…plouă cu dor, dragostea noastră nu are vreun
nor…
În miez de toamnă
Cad nencetat şi vântul le rupe
De prin ramuri cu o adiere
Curg pe pământ într-o simplă tăcere
Poate foşnesc dar sunt resemnate
Formând covoare roşii, uscate
Dacă ar vorbi le-ar fi mai uşor
Însă pe cer sunt o grămadă de nori
Care dă ploaie şi le tot udă
Natura plânge prin lacrimi ce picură
Vise se strâng în mintea mea
Seara se lasă cu mantia sa
Mister nenţeles cu nostalgie
În mijloc de toamnă la ora târzie
Privesc cerul cel plumburiu
Aş da orice cu tine să fiu
S-ascultăm ploaia cum bate pe geam
În sunetul ei să ne minunăm,
De frigul de afară să nu ne mai pese
Iubirea din noi fericire să ţese…
Să lăsăm glasul inimilor noastre
Să se răsfrângă în dragostea noastră
Eu să-ţi citesc a mea poezie
Gânduri dăruite din suflet doar ţie…
*
În mijloc de toamnă, poezie aştern,
Scluptând sentimente ce le culeg
Vremea mă ajută ca să visez
Găsesc o rimă ce o urmez
Şi o transform în aburi de dor
Să te cuprindă încetişor
Să nu simţi tristeţea cea sumbră
Nici brumă ce pare un praf că o pudră
Spre viitor conjug eu un verb
Te voi iubi prin al meu vers
În zorii zilei sub palidul soare
Tu-mi vei zâmbi din depărtare
Ale lui raze n-or să regrete
Că-i miez de toamnă, or să îngheţe,
O amintire se zbuciumă-n mine
Dar ne iubim, ne este bine,
Acolo, în parc, am să mă plimb
Am să miros toamna că-i timp
Chemându-te să vii-n apus
Ca-n primăvara ce demult s-a dus
Sub geana serii să ne-mbrăţişăm
Toate aleile să le cutreierăm
Fiori prin mâinile strânse plăcut
În miez de toamnă să-mi dai un sărut…
*
E miez de toamnă c-un miros ud…şi uscat, vântul dictează cum îi e destinat, păsări s-au dus…plouă cu dor, dragostea noastră nu are vreun nor…
Lacrimioara Lacrima
În miez de toamnă când frunze multeCad nencetat şi vântul le rupe
De prin ramuri cu o adiere
Curg pe pământ într-o simplă tăcere
Poate foşnesc dar sunt resemnate
Formând covoare roşii, uscate
Dacă ar vorbi le-ar fi mai uşor
Însă pe cer sunt o grămadă de nori
Care dă ploaie şi le tot udă
Natura plânge prin lacrimi ce picură
Vise se strâng în mintea mea
Seara se lasă cu mantia sa
Mister nenţeles cu nostalgie
În mijloc de toamnă la ora târzie
Privesc cerul cel plumburiu
Aş da orice cu tine să fiu
S-ascultăm ploaia cum bate pe geam
În sunetul ei să ne minunăm,
De frigul de afară să nu ne mai pese
Iubirea din noi fericire să ţese…
Să lăsăm glasul inimilor noastre
Să se răsfrângă în dragostea noastră
Eu să-ţi citesc a mea poezie
Gânduri dăruite din suflet doar ţie…
*
În mijloc de toamnă, poezie aştern,
Scluptând sentimente ce le culeg
Vremea mă ajută ca să visez
Găsesc o rimă ce o urmez
Şi o transform în aburi de dor
Să te cuprindă încetişor
Să nu simţi tristeţea cea sumbră
Nici brumă ce pare un praf că o pudră
Spre viitor conjug eu un verb
Te voi iubi prin al meu vers
În zorii zilei sub palidul soare
Tu-mi vei zâmbi din depărtare
Ale lui raze n-or să regrete
Că-i miez de toamnă, or să îngheţe,
O amintire se zbuciumă-n mine
Dar ne iubim, ne este bine,
Acolo, în parc, am să mă plimb
Am să miros toamna că-i timp
Chemându-te să vii-n apus
Ca-n primăvara ce demult s-a dus
Sub geana serii să ne-mbrăţişăm
Toate aleile să le cutreierăm
Fiori prin mâinile strânse plăcut
În miez de toamnă să-mi dai un sărut…
*
E miez de toamnă c-un miros ud…şi uscat, vântul dictează cum îi e destinat, păsări s-au dus…plouă cu dor, dragostea noastră nu are vreun nor…



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu